Poetul, eseistul, traducătoul și criticul literar Alexandru Pintescu s-a născut la 5 februarie 1947, în Zalău, Sălaj; a decedat la 30 apilie 2003, în Satu Mare. Fiu de ceferist.
A umat cursurile liceale in Baia Mare. Absolvent al Facultatii de Drept (1978) si al Facultatii de Filosofie (1977) din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca.
A frecventat cenaclul revistei „Echinox", in 1970devenind redactor al revistei omonime.
Este membru fondator si redactor al revistei „Poesis" din Satu Mare (1990). De asemenea, a fondat impreuna cu George Vulturescu si Ion Vadan, în 994, Editura „Decalog”.
Din 1974, avocat in Satu Mare. Îintre anii 1984-l994 a fost prodecan al baroului de avocati al judetului Satu Mare). Intre anii 1993-l996 a tinut cursuri de teorie a dreptului la Universitatea din Baia Mare.
Publicistic, debutează cu poezie in revista „Amfiteatru", iar debutul editorial are loc in 1974 in volumul colectiv „Popas printre poetii tineri” (Ed. Dacia).
Colaborează la revistele: „Tribuna", „Steaua", „Echinox", „Contemporanul", „Familia", „Poesis", „Unu", „Convorbiri literare", „artPanorama"„Amfiteatru", „Luceafarul", „Cronica".
Dupa debut, este prezent in volumul colectiv Caietul debutantilor (Ed. Albatros, 1979), apoi, publică volumele de versuri: Colocviile vîntului (Ed. Albatros, 1985); Luthanasia (Caietele revistei "Poesis", 1991); Ierarhiile pergamentelor (impreuna cu Ion Vadan, George Vulturescu, Radu Ulmeanu, Dumitru Pacuraru, Casa de editura Panteon, 1995); Recife (Ed. Helicon, 1996), Radiografia zapezii (Ed. Helicon, 1997); Poet a artifex (editie bilingva, romană - franceză, Ed. Helicon, 1997); Enclave (Ed. Axa, 2000) si volumele de eseuri „Literatură si eveniment„ (Ed. Dacia, 1983); „Jocul dragostei si al hazardului” (Ed. Phoenix, 1994); Prospero si "teatrul sarac" (Editura Didactică și pedagogică, 1997); Rusia între dezgheț" și "transparență" (Ed. Dacia, 2001). In 1999 publică antologia personală de versuri „Hibernia” (Ed. Vinea).
A tradus din limba rusă volumele: Poezie sovietică modernă și contemporană (traducere și aparat critic, Ed. Dacia, 1988), Anna Ahmatova, Anno domini (Ed. Helicon, 1998), Boris Pastemak, Sora mea, viața” și „Se topește zăpada (Ed. Helicon 1998).
Este deținătorul premiului pentru traduceri al revistei „Tribuna" (1984) si al premiului „Poesis" pentru eseu (1998).
In 1993 a participat la un simpozion internațional la Sainte-Brieuc (Bretagne, Franta) privind dreptul medieval francez. In 1994 a fost bursier al Comitetului Helsinki olandez la Haga si Strasbourg.
Lucrează ca avocat, membru al baroului Satu Mare și co-patron al Editurii Decalog din Satu Mare și al unei librarii..
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1990), al Asociatiei Scriitorilor Profesioniști din Romania - ASPRO și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romănia. Este membru al ASISC - Cluj si membru fondator al Fundației „N. Steinhardt" de la Rohia.
Despre carțile lui Alexandu Pintescu au formulat opinii critice: Nicolae Manolescu ("Romania literara", nr. 12/1972); Victor Felea (in volum „Popas printre poetii tineri”, Ed. Dacia, 1975); Gheorghe Glodcanu ("Tribuna", 1985, „Poesis", nr. 7/1997 și nr. 7-9/1999); Ion Rotaru (in volum „O istorie a literaturii române”, Ed. Minerva, 1987); Laurențiu Ulici („România literară", oct. 1993); Laura Purece ("Echinox", nr. 10/1993); Al. Cistelecan (prezentare in volum „Ierarhiile pergamentelor”, Ed. Panteon, 1995); Romulus Bucur ("Arca", nr. l-2-3/1996); Dan-Silviu Boerescu ("artPanorama", nr. 1/1997 și în volum Doamna Ovary, Ed. Phoenix, 1994); Florin Vasiliu (în volumul „Umbra libelulei”, Ed. llaiku, 1997); Ruxandra Cescreanu ("Steaua", nr. 3-4/1999); Marius Chivu ("Observator cultural", nr. 60/2001) s.a.
REFERINȚE CRITICE: „Alexandru Pintescu este un poet de anima, cunoscând voluptatea indecisă a stărilor intermediare și trăind confortabil în zumzetul nostalgiei. Lirismului naprasnic al celorlalți (din «quintctul satmarean») el îi contrapune într-o partitură de coloratură, unul de rafinament, hieratic, stilizând în caligrafii delicate reverii atinse de rugina melancoliei" (Al. Cistelecan, in vol. „Ierarhiile pergamentelor”, Ed. Panteon, 1999)
„La acest prim bilanț al scrisului său, Alexandru Pintescu oferă imaginea unui discurs liric cu mai multe registre, înlre care comunicarea e deschisă în sensul accentuării a ceea ce, cu o formulă familiară în aria liricii moderne, se poate numi conștiința convenției literare. Straturile limbajului său ramân interferențe, () distantă critică se accentuează și libertățile jocului cu și de-a poezia încep să devină preponderente. Alexandru Pintescu este în plin proces de confruntare cu sine și de infruntare a «cuștii cuvintelor», menținându-și poezia într-o bine-vestitoare stare de tensiune." (Ion Pop, prezentare pe coperta IV a vol. Hibernia, Ed. Vinea, 1999): „încă din «predoslovia» carții , autorul (discuta aspectele care s-ar putea «camufla» în prejudecăți sau chiar aversiuni induse politic și care ar deturna, pe nedrept, atenția de la literatură, în general, de la cultura Rusiei."
(Marius Chivu, „Observator cultural", nr. 60/2001).
