VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: CONVULSII TĂCUTE

De: Dr. Felician Pop: Editorialist – Președinte al UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI - Filiala ”Anton Davidescu” Satu Mare; Copilăria mea a fost luminată de oameni care mi-au fost adevărați dascăli, iar lecțiile învățate atunci, mi-au fost mereu îndreptar și sprijin în momentele mele de cumpănă. Despre unul dintre ei voi rememora acum câteva crâmpeie existențiale, extrem de grăitoare.

(Foto: BIKFALVI ZSOLT: Mr. Dorel)

         Bătrânul Ilie – căci despre el este vorba în povestea de astăzi - îmi spunea, în timp ce meșterea la un coteț, că meseria de zidar nu este una simplă:

”trebuie să știi să pui cărămidă peste cărămidă, să prepari mortarul, să ridici acoperișul... Asta-i meserie, nu nopsam!

Îi greu să zidești și nu oricine știe. Ani de zile mi-au trebuit, până ce am deprins acest meșteșug. Dar dacă e vorba de dărâmare, nu-ți trebuie nicio școală, orice prost înarmat cu un târnăcop îți poate da gata, cât ai clipi, munca ta de săptămâni întregi. Ziditorii îs puțini, dar se vede treaba că numărul dărâmătorilor e în creștere!” – a concluzionat plin de năduf, iscusitul meșter.  

Multe lucruri am învățat de la Moș Ilie, care avea un spirit de observație extrem de ascuțit

         Altădată, pe când scotea un hrean din pământ, mi-a spus: ”uite, vezi că în hrean am găsit un vierme, deși hreanul creștea sub un măr. În loc să dedulcească la merele coapte, viermele de hrean tot în rădăcina asta acră trăiește. Acolo îi place lui, degeaba sunt chiar lângă el, mere zemoase, puzderie!”

(Foto: DRAGOȘ GEORGESCU: Căutând răspuns)

       Hei, dacă ar mai trăi moșneagul ăsta și ar vedea ce se întâmplă prin lume: cum dărâmătorii încearcă să ia locul ziditorilor și spun că vor construi cu ranga și târnăcopul!

 Dar ce ar spune de viermii de hrean, care propovăduiesc acreala și strepezirea?

      Cât s-ar mai mâhni sărmanul, când ar vedea că regulile lumii lui, sunt încălcate cu brutalitate, că panglicarii și scandalagiii sunt mari vedete și nu pe doar la meciurile de fotbal, ci și la cele din Parlament?

(Foto: DRAGOȘ GEORGESCU: Câmpurile eterne)

        Că lumea asta, așa strâmbă și strâmtă cum e, riscă să fie aruncată în neantul prostiei și ticăloșiei. Că mulți dintre semenii noștri îi urmează ca niște oi în marșul triumfător către prăpastie. Ce s-o fi întâmplat cu noi între timp? Unde, când și cum ne-am pierdut busola prin buzunarul spart ale vestei? Nu mai există niciun Moș Ilie, care să vină și să descâlcească aceste vrejuri tulburi de lume.

Discursuri pe care le credeam pe veci îngropate în lada de gunoi a istoriei, izbucnesc cu o forță teribilă,

cotropind conștiințele naive, maculând orice urmă de omenie și toleranță. Marțafoi și fripturiști, deghizați în Mântuitori, propovăduiesc o salvare prin ură și demolare. Oare nu am învățat chiar nimic din fatalele astfel de lecții ale istoriei? Oare până când și de ce, istoria asta neagră se încăpățânează să se repete?  Prea multe întrebări, care rătăcesc prin conștiințele celor care încă mai sunt treji! Se văicăresc câte unii, că România este în lanțuri și trebuie eliberată. Și iar îmi vine în minte o altă pildă a lui Moș Ilie: ce se mai bucură câinele în lanțuri când vede că se apropie ”eliberatorii”. De unde să știe, sărmanul de el, că aceia sunt hingherii?

        SPONSORII EDIȚIEI: 

     LIBRĂRIA COMPAS: