De: Vlad Mulcuțan-Chiș: editorialist-corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara;
Dragii mei cititori,
La o săptămână după Sărbătorile Pascale, sper să vă regăsesc sănătoși, fericiți și mult mai împliniți, iar frumosul vieții să vă cuprindă sufletele cu multă căldură! Dacă în ediția trecută am discutat despre umanitate, despre salvare, dar și despre sacrificiu, tema zilei de azi aș vrea să definească și să cuprindă “respectul”.
Partea II
De-a lungul timpului, respectul a suferit nenumărate schimbări în ceea ce privește definiția sa, formele sale și, mai ales, percepția oamenilor asupra acestei valori.
De la un salut politicos și un simplu “mulțumesc frumos”, și până la o vestimentație corespunzătoare, punctualitate și chiar anumite elemente ale jargonului, respectul ar trebui să se raporteze mai degrabă la sentimentele și trăirile generate de toate formele prin care noi îl oferim în comunicare, interacțiune și iubire.
Am (ne)șansa, dacă îmi permiteți o astfel de formulare, de a observa în viața de zi cu zi cum respectul nu se mai încadrează deloc în tiparul și definiția acestui cuvânt
Dacă “sărut mâna”, “mulțumesc”, “stimată doamnă” și alte forme de adresare, cândva denotau categoric o bună educație și principii solide de viață, cred cu tărie că aceste sintagme reprezintă azi simple cuvinte alese cu atenție, o simplă datorie sau regulă nescrisă, dacă vin neînsoțite de o intonație corectă, de un limbaj non-verbal adecvat, de un zâmbet și de sinceritate.
Suntem mult prea atenți la exterior și la aparențe, ignorând esența comunicării și a unei relaționări de calitate. Ajungem să acordăm un respect artificial unei funcții, unei titulaturi sau unei vârste onorabile, când, de fapt, ar trebui să ne ghidăm de faptul că adevăratele lucruri care transmit stima și prețuirea deosebită (definiția din DEX a respectului) sunt lucruri precum: zâmbetul, un glas duios, răbdarea, atenția și corectitudinea.
Spre surprinderea mea, la cei 25 de ani ai mei, am fost salutat și prin formularea “să trăiți”, dar și prin mult-prea-politicsoul “sărut mâna” ...
și nu spun că este greșit, dar tot ce au generat în mintea mea aceste formulări au fost confuzia și intriga.
Am fost mai bucuros și mai recunoscător atunci când domnul portar de la facultate mi-a urat zâmbind “o zi bună” și m-a sfătuit să pregătesc umbrela pentru că afară ploua, sau atunci când copilașul de 7 ani, cu mingea de fotbal în mână, mi-a mulțumit chicotind pentru că l-am lăsat în fața mea la casa de marcat ca să își achite înghețata. Simt și cred cu tărie că sinceritatea nevinovată și naturalețea cântăresc mult mai mult decât formulele “respectuoase” de adresare învățate încă din copilărie.
Comunicarea nu a însemnat niciodată numai cuvinte
Cuvintele fără mesaj sunt precum un cântec fără instrumental: foarte bine potrivite, dar fără să lase în urmă un sentiment, o întrebare sau măcar un gând.
Suntem o generație atât de deschisă la minte, și ni se pare fascinant tot ce ține de alte culturi, contestând tot mai multe dintre aspectele obiceiurilor şi mentalității noastre, și totuși, aud tot mai puțini oameni râzând, văd tot mai puțini oameni bucuroși de revedere, îmbrățișându-se și făcând schimb de energie, văd tot mai puțini oameni care să fie “cu capul în nori” la propriu.
În schimb, cu toții suntem extrem de formali, ne expunem în social-media impecabili și ne adresăm la persoana a doua, plural, de fiecare dată când avem ocazia. Respectul nu a însemnat niciodată numai astfel de situații și comportamente, drept dovadă, intriga și întrebările apar numai atunci când acest “respect” nu mai este aplicat ca atare.
Interesul față de o persoană, acceptarea unei păreri în contradictoriu, zâmbetul, îmbrățișările și confortul unei exprimări libere sunt forme neoficiale de respect, dar de zeci de ori mai profunde și mai sincere
Fac, pe această cale, un apel către toți colegii și prietenii mei, către toți tinerii care gândesc liber și către toți oamenii care sunt în asentimentul meu, și îi rog să contribuie la reorganizarea ierarhiei care impune aspecte superficiale ale unui respect care înseamnă atât de mult, care generează atât de mult, și de care e nevoie…atât de mult!
Respectați prin iubire, prin zâmbete, prin atenție și prin timp, pentru că acestea sunt aspectele care dau viață și cuvintelor!
FOTO: VLAD MULCUȚAN CHIȘ
SPONSORII EDIȚIEI:
