Pagina de cultură de VASILE MIC!

Mitologie
ZEII OLIMPIENI

Cei 12 zei de mai jos se numesc olimpieni pentru că trăiesc într-un palat aflat în nori deasupra celui mai mare munte din Grecia, Muntele Olimp, făcut de Zeus, fiul lui Cronos și mândrei Rheea.
Zeus (Jupiter) Regele zeilor și stăpânul Muntelui Olimp; zeul cerului și al tunetului. Simbolurile sale sunt fulgerele, vulturul, stejarul, sceptrul și balanța. A avut nenumărate aventuri soldate cu copii Din Părinții: Cronos și Rheea. Soția lui Zeus: Hera
Hera (Junona) Soția lui Zeus, Din părinții: Cronos și Rheea. Regina zeilor și zeița protectoare a familiei, căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor. Simbolurile sale sunt păunul, rodia, coroana, cucul, leul și vaca. Răzbunătoare, a încercat întotdeauna să complice viața ori să îi omoare pe copiii lui Zeus din alte relații.
Poseidon (Neptun): Fiul lui Cronos și Rheea O avea soție pe Amfitrite.Stăpânul mărilor, cutremurelor și cailor. ptunSimbolurile includ calul, boul, delfinul, și tridentul. Ca și fratele său mai mic Zeus, Poseidon a avut mai multe aventuri.
Hestia (Vesta) Zeita caminului si prima fiica a lui Cronos si a Rheei. Părinți: Cronos și Raheea.
Apollo (Apollo):Fiul lui Zeus și Leto. Zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, profețiilor și arcașilor, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui.Simbolurile sale includ soarele, lira, arcul și săgeata, corbul, delfinul, lupul, lebăda, și șoarecele. Fratele geamăn al lui Artemis.
Artemis (Diana), fiica lui Zeus și Leto. Zeița virgină a vânătorii, virginității, nașterii, lunii și tuturor animalelor. Simbolurile sale sunt luna, căpriorii, ogarii, ursoaicele, șerpii, chiparosul.
Hermes (Mercur) Fffia lui Zeus și Maia. Mesaerul zeilor, zeul comerțului și negustoriei, hoților și tâlharilor. Simbolul său este caduceul, sandalele și casca înaripate, barza și broasca țestoasă. Inventatorul lirei. Mai în varstă decât Dionis, s-a căsătorit cu Dryope și au avut un fiu, pe nume Pan.
Athena (Minerva) Zeița virgină a meșteșugurilor, apărării și strategiei militare. Simbolurile sale erau bufnița și ramura de măslin. S-a născut supranatural ieșind din țeasta tatăului său după ce acesta o înghițise pe Metis, complet dezvoltată și îmbrăcată în armură, pregătită de luptă.
Ares (Marte) Zeul războiului, violenței și vărsării de sânge. Simbolurile sale sunt mistrețul, șarpele, câinele, vulturul, sulița și scutul. Părinți: Zeus și Hera.
Afrodita (Venus) Fiica lui Uranus, soția lui Hefaistos. Zeiță a iubirii, frumuseții și dorinței. Simbolurile sale includ porumbița, păsările, mărul, albina, lebăda, mirul și trandafirul.
Hefaistos (Vulcan) Maestru fierar și meșteșugar al zeilor. Zeul focului și metalelor. Simbolurile sale includ focul, nicovala, securea, măgarul, ciocanul, cleștii de fierărie și prepelița. Din părinții Zeus și Hera, căsătorit cu Afrodita.
Demetra (Ceres) Zeiță a fertilității, agriculturii, ocrotitoare a naturii și stăpâna anotimpurilor. Simbolurile sale erau macul, grâul, torța și porcul. Din părinți Cronos și Rahea. . De același rang cu aceștia era și Hades, zeul infernului, fiul lui Cronos și al Rheei. Când s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus îi revenise cerul, lui Poseidon - marea, iar lui Hades - lumea subpământeană. Hades stătea în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona.

Pictoul impresionist
Nicolae Grigorescu

S-au împlinit 187 de ani de la nașterea pictorului NICOLAE GRIGORESCU. S-a născut în satul Pitaru, comuna Potlogi, jud. Dâmbovița
Pictor și desenator , considerat unul dintre întemeietorii picturii moderne și unul dintre cei mai importanți impresioniști români. Peisagist și portretist, Nicolae Grigorescu a realizat picturi murale pentru mănăstirile Căldărușani, Zamfira și Agapia. Împreună cu Carol Popp de Szathmary, Sava Henția si George-Demetrescu-Mirea , a participat la Războiul de Independență , imortalizând pe pânză acțiunile soldaților români. Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne , urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Lui.îi revine locul de cinste între fruntașii neamului românesc.
Ionică Moldovan

CELE MAI APRECIATE CĂRȚI DIN LUME

Carțile de mai jos nu au rolul de a închide o ierarhie, ci de a o deschide. Iată-le:
1.Anna Karenina — Lev Tolstoi:
Dacă te atrag poveștile cu adulter, mize sociale, crize de conștiință și atmosfera mohorâtă a Rusiei țariste, Anna Karenina e romanul suprem. Publicat integral în 1878, romanul lui Tolstoi urmărește două destine: pe cel al Annei, o soție nobilă care își abandonează familia pentru un tânăr ofițer, și pe cel al lui Levin, un latifundiar cu frământări filozofice și spirituale.
2.Să ucizi o pasăre cântătoare — Harper Lee:
Romanul e despre rasism, justiție, empatie, dar mai ales despre ce înseamnă să crești și să înveți să vezi lumea așa cum e, nu doar cum ți-o prezintă ceilalți.
3.Marele Gatsby — F. Scott Fitzgerald:
Un roman scurt, dar devastator. Publicat în 1925, The Great Gatsby e o radiografie elegantă, dar dură, a visului american. Povestit de Nick Carraway, un tânăr care se mută la New York, romanul urmărește ascensiunea și căderea misteriosului milionar Jay Gatsby – un om obsedat de o iubire trecută, pierdută în timp și iluzii.
4.Un veac de singurătate — Gabriel García Márquez:
Publicat în 1967, acest roman emblematic al realismului magic spune povestea a șapte generații din familia Buendía, în satul mitic Macondo. Un veac de singurătate nu este doar o cronică de familie, ci și o alegorie a istoriei Americii Latine, în care miraculosul și banalul se întrepătrund până când devin inseparabile.
5.O călătorie în India — E.M. Forster:
Inspirat de propriile călătorii în India, A Passage to India (1924) explorează tensiunile sociale și culturale dintre englezi și indieni în timpul dominației coloniale britanice. Povestea urmărește prietenia fragilă dintre doctorul Aziz și doi britanici – profesorul Fielding și domnișoara Adela Quested.
6.Omul invizibil — Ralph Ellison:
Nu e vorba de invizibilitate fizică, ci de invizibilitate socială – a unui bărbat de culoare într-o societate care refuză să-l vadă. Invisible Man (1952) e o capodoperă a literaturii americane moderne. Naratorul fără nume își povestește călătoria de la Sud la Nord, căutând o identitate și o voce într-o lume care nu-i recunoaște umanitatea.
Romanul e o meditație despre rasă, societate, alienare și adevăr personal.
7. Don Quijote — Miguel de Cervantes:
Publicat la începutul secolului XVII, Don Quijote este considerat de mulți ca fiind primul roman modern. Don Quijote de la Mancha, obsedat de romanele cavalerești, pleacă în lume să repare nedreptăți imaginare.
8. Beloved — Toni Morrison:
Beloved (1987) e povestea unei foste sclave care își omoară fiica pentru a o salva de sclavie. Trauma nu dispare – se întoarce, sub forma unei fantome. Romanul este un poem al durerii, al vinovăției și al memoriei istorice.
9. Doamna Dalloway — Virginia Woolf:
O zi din viața unei femei britanice din înalta societate devine un prilej de explorare interioară. Mrs. Dalloway e construit în stilul fluxului conștiinței și e mai mult o meditație decât o poveste clasică. Clarissa Dalloway, Septimus, amintirile și prezentul se împletesc într-o demonstrație de rafinament literar și psihologic.
10. Lucrurile se destramă — Chinua Achebe:
Publicat în 1958, Things Fall Apart este un roman nigerian care contrazice perspectiva colonială. Okonkwo, lider tribal, vede cum lumea sa e zdruncinată de invazia britanică.
11. Jane Eyre — Charlotte Brontë:
Scris sub pseudonim, Jane Eyre (1847) este o poveste despre independență feminină, demnitate și autoafirmare. Jane, orfană și săracă, își construiește un drum propriu într-o lume ostilă.
12. Culoarea purpurie — Alice Walker:
Roman epistolar, The Color Purple (1982) spune povestea lui Celie, o tânără afro-americană abuzată, care își regăsește forța și vocea prin scris. Este o carte despre suferință, solidaritate, sexualitate și eliberare. A câștigat Pulitzer și a fost ecranizată cu succes.
Documentarist: Ionică Moldovan

Puțină politichie
GÂNDUL SĂPTĂMÂNII

O teamă inexplicabilă, rece, mi se strecoară în suflet. În loc de firescul așezat în firea lucrurilor. E duminică. Ziua votului. Înghit pastilele regulamentare. Beau ceaiul de mușețel, am auzit că ajută la calmare. Apoi stau si gândesc.
-Cum e posibil , domnule? Cum e posibil să fi atât de orb?
Mă uit la o fotografie, găsită pe internet, cu unul din candidați, posibil viitor președinte al tării noastre. Țara noastră care parcă e lăsată de izbeliște, mai mult decât oricând, în bătaia vânturilor. Călătorește cu metroul? Îmi zic. Aproape de aproapele său. Și încep să văd luminița de la capătul tunelului. Când ochiul omului e curat, doar curat intră în el…
Tot așa și cu lumina. Când lumina intră nestingherită, ajută mințile sincere să se sudeze între ele. Să deosebească adevărul. Zic asta cu o naturalețe, cu care, si acest candidat folosește metroul, în timp ce celălalt se plimbă în bolizi de lux.
Mă uit lung la el și recunosc modestia. Și mi se așază ”un înger de speranță” pe inimă. Totul va fi bine! Viitorul președinte are o privire de matematician, dar caldă, prezentă peste probleme și oameni, nu zboară cu avionul prin alte lumi străine, nu se plimbă cu bolidul de lux prin Paris. Ne vorbește pe înțeles, românește. Nu participă la mitinguri electorale prin Varșovia, Roma. Nu ne face de râs prin ”Brussels” sau Franța.
Nu! E chiar aici sub ochii noștri. Nu urlă! Nu jignește! Răspunde la întrebări. Călătorește cu metroul. Aproape de aproapele său. Linistiți-vă, da?! Doar de noi depinde.
România a învins! Nicușor Dan președinte.
Dana ZEN

Ce nu prea se știe despre Tudor Atghezi

Eliazar Lotar Teodorescu este un nume care nu spune nimic multor români. Eli Lotar, copilul ilegitim al celui care a fost marele poet Tudor Arghezi, este însă un nume cunoscut în Franţa şi o celebritate pentru francezii pasionaţi de cinematografie şi fotografie. În memoria unuia dintre cei mai buni fotografi ai Parisului, francezii au botezat un parc cu numele Eli Lotar
În spatele autorului lui „Zdreanţă” şi al „Florilor de mucigai” stă o personalitate complexă, un destin remarcabil, dar şi o poveste de viaţă mai puţin cunoscută. Viaţa lui Arghezi, înainte de a se aşeza la Mărţişor, alături de soţie şi cei doi copii, Mitzura şi Baruţu, a fost una agitată. Arghezi a fost călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica şi diacon. A muncit în străinătate ca bijutier şi ceasornicar. Nu şi-a încheiat studiile liceale, a făcut închisoare de două ori din cauza convingerilor politice exprimate ca ziarist şi a avut un copil ilegitim.
Pe vremea când căuta împlinirea prin credinţă şi îmbrăcase haina monahală la mănăstirea Cernica, Arghezi a avut o relaţia amoroasă cu profesoara Constanţa Zissu. În urma relaţiei, iubita lui Arghezi a rămas însărcinată. Într-o epocă dominată de prejudecăţi, în condiţiile în care tatăl copilului nenăscut era un călugăr, Constanţa n-a avut de ales şi s-a refugiat la Paris pentru a ascunde sarcina.
Pentru iubita sa şi pentru copil, Arghezi a abandonat haina de călugăr şi a plecat şi el la Paris . Aici s-a născut în 1905 primul copil al lui Arghezi, Eliazar Lotar Teodorescu. Fostul călugăr de la Cernica reglementează situaţia copiluli ilegitim şi îl recunoaşte cu acte în regulă. Alături de Constanţa şi de copilul Eliazar, Arghezi pleacă din Franţa spre Eleveţia. Pentru o vreme cei trei s-au mutat la Freiburg, iar mai apoi la Geneva .
Aici a vrut Arghezi să urmeze cursurile Universităţii Catolice de la Fribourg. Cum nu avea bacalaureatul, visul lui Arghezi de a ajunge student s-a dovedit a fi imposibil. A stat o vreme la Mănăstirea Cordelierilor din Elveţia, unde i s-a propus să treacă la catolicism, însă Arghezi a refuzat.
În perioada în care perinda Europa alături de iubită şi copilul recunoscut, Arghezi asistă la cursurile Universităţii din Geneva . Se spune că şi-a câştigat existenţa în cei cinci ani cât a trăit pe meleaguri străine prestând diverse meserii. A lucrat ca bijutier şi ceasornicar în Elveţia. A încercat să locuiască la Londra o perioadă, pentru a învăţa limba engleză. A ajuns chiar şi în Italia, muncind şi aici din greu pentru a-şi câştiga existenţa.
Arghezi a revenit în ţară după cinci ani de pribegie. I-a luat cu el pe Constanţa şi Eliazar şi s-a ocupat de educaţia copilului. Fiul ilegitim al lui Arghezi a urmat cursurile unei şcoli din Bucureşti şi a avut parte de o educaţie aleasă. În 1924, la doar 19 ani a decis să-şi ia soarta în mâini şi a plecat pe cont propriu la Paris .
Eliazar o cunoaşte la Paris pe fotografa Germaine Louise Krull, cea care îi va dezvolta pasiunea pentru fotografie insuflată chiar de tatăl său, Arghezi, încă din copilărie. Deşi fiul lui Arghezi avea doar 20 de ani , iar Germaine, care era căsătorită, avea 30 de ani, între cei doi se înfiripă o relaţie amoroasă. Împreună cu Germaine Krull, fiul lui Arghezi participă la numeroase expoziţii de fotografie. În 1926, fiul lui Arghezi a devenit oficial cetăţean francez, fiind adoptat de ţara în care se născuse. A făcut din pasiunea pentru fotografie o profesie. A publicat fotografii in reviste celebre precum Jazz sau Variétés .
De la fotograf, ajunge cameraman, operator, şi chiar regizor de film. Graţie talentului, Eli Lotar devine un nume celebru la Paris în perioada interbelică.
S-a dedicat cinematografiei şi a colaborat cu nume mari precum regizorii Rene Clair sau Jean Renoir, dar şi cu artişti precum Jean Cocteau, Malraux sau Dali. Eli Lotar a practicat fotografia documentară, realizând o serie de fotografii despre violenţa din abatoarele din Paris .

Se spune că Arghezi, care a ţinut legătura cu fiul său în perioada în care acesta se afla la Paris a încercat să-l convingă să revină în ţară . Poetul a insistat pe lângă lângă Legaţia Română din Paris pentru expulzarea lui Eli Lotar însă efortul nu a avut succes. Fiul său a rămas la Paris şi a ajuns o celebritate în rândul francezilor. În 1946, filmul său „Aubervilliers” a fost selecţionat la festivalul de la Cannes .
Fiul lui Arghezi a murit la Paris pe 22 februarie 1969. În memoria celui care a fost unul dintre cei mai buni fotografi ai Parisului în perioada interbelică, francezii au botezat un parc cu numele fiului lui Arghezi.
Eli Lotar este numele unui parc din oraşelul Aubervilliers situat la nord de Paris, de-alungul canalului Saint Denis. Fiul lui Arghezi, Eli Lotar, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai importanţi fotografi ai suprarealismului, din păcate, numele lui fiind mai mult cunoscut în Franţa, decât în patria lui Arghezi.

Ionică Moldovan