Ţara Oaşului este una din cele mai pitoreşti zone ale judeţului Satu Mare. La începuturile primăverii, ea seamănă cu un vast tablou de un verde fraged, care se transformă toamna în pete arămii conturate de coline mai întunecate. Frumuseţea naturală a peisajului din Ţara Oaşului a constituit pentru mulţi artişti ai acestor meleaguri un veşnic izvor de inspiraţie.
Unul dintre pictorii sătmăreni deosebit de originali şi un profund cunoscător al oamenilor din părţile Ţării Oaşului şi a locurilor sale este Ion Ţânţaş. Născut la 5 iulie 1909 în comuna Tur, localitate ce aparţine oraşului Negreşti Oaş, Ion Ţânţaş va fi puternic înrâurit de acest spaţiu milenar în întreaga sa creaţie plastică. Pictorul s-a desăvârşit printr-o muncă exemplară şi conştiincioasă, fiind un artist de o rară vocaţie. În operele sale, naturile statice, peisajele caracteristice şi scenele din viaţa satului oşenesc sunt bine realizate, cu mult simţ estetic. Amintirile minunate legate de satul natal nu l-au părăsit niciodată, ajutându-l să înţeleagă pe deplin originalitatea şi valoarea folclorului Ţării Oaşului.
Este al cincilea copil născut în familia învăţătorului Vasile Ţânţaş. Familia Ţânţăşenilor, după porecla Bodoreni, s-a stabilit în Negreşti încă din secolul al XVII-lea, venind de peste munţi din Maramureş. Mediul cultural al familiei îl va entuziasma de timpuriu, devenind un pasionat iubitor al valorilor artistice locale. Dificultăţile materiale îl determină să urmeze cursurile liceale pe rând, la Satu Mare. apoi la Sighetu Marmaţiei şi Lugoj. În urma morţii părinţilor, situaţia materială moştenită nu-i permite lui şi fratelui său să-şi continue şi studiile superioare, fiind chiar nevoit să le întrerupă.
Între anii 1935-193 7 se angajează ca funcţionar la Administraţia financiară Satu Mare, Târgu-Lăpuş. Cei mai frumoşi ani ai vieţii sale, Ion Ţânţaş îi petrece ca student al Facultăţii de Drept din Cluj. În această perioadă execută lucrări de pictură şi grafică. Cu toate că mai presus de orice iubea pictura, colaborează la cele două reviste redactate de Petre Nistor, “Tangenta” şi “Caleidoscop”. Colaborarea sa se rezuma, de fapt, la realizarea de portrete şi caricaturi ale poeţilor şi prozatorilor celor două publicaţii. Ilustrează şi cartea”Noua lirică ardeleană”, antologie editată de Octavian Şireagu. unde apare şi figura visătoare a poetului C.S. Anderco.
Cu două luni înainte de a muri, vorbind despre tinereţea lui Ion Ţânţaş, Petre Nistor afirma că s-a descurcat singur cu tehnica picturală, îndelung şi cu multă mizerie. Condiţiile mizere din tinereţe sunt evocate de însuşi artistul Ion Ţânţaş: ”Mă mir cu ce am trăit. Nici nu-mi aduc aminte ce mâncam. Ştiu atât că eram foarte dârz şi mândru”.
Prima sa expoziţie o pregăteşte după ce în 1937 revine la casa părintească din Negreşti. Lucrările ce le va expune sunt inspirate din viaţa oşenilor. La 24 aprilie 1938, Ion Ţânţaş deschide prima sa expoziţie de pictură cu această temă la Satu Mare în sala de festivităţi Dacia. Expune 30 de lucrări, cele mai multe fiind portrete din regiunea natală. Tânărul artist încearcă să redea în culori portretul oşenesc.
Portretele de bătrâni şi ţărănci sunt prezentate , aşa cum le-a văzut pictorul, cu gubele lor, pălăriile caracteristice şi nedespărţitul fluier al păstorului. Reuşita primei sale expoziţii îi asigură o călătorie în Delta Dunării, tot în interesul picturii, unde realizează o serie de portrete de lipoveni şi diverse peisaje. Organizează la Galaţi o mică expoziţie, însă fără succes. “Ca să trăim şi aşa destul de mizerabil” declara pictorul, este nevoit să picteze portrete particulare. În toamna anului 1941, la insistenţele prietenului său Petre Nistor, se înscrie ca student la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti secţia pictură. Între timp este mobilizat pe front în mai multe rânduri, până la 1 iulie 1944, când este demobilizat, an în care susţine examenele restante la Academia de Arte Frumoase. În iulie 1944 obţine diploma. Elev al profesorului Jean Al. Steriadi, va realiza portretul acestuia. În ceea ce priveşte exprimarea clară în pictură, va urma lecţia maestrului, slujindu-se de un desen ferm. Absolvind şi seminarul pedagogic universitar, în toamna anului 1946, Ion Ţânţaş este numit profesor de desen şi caligrafie la Şcoala Normală din Năsăud.
De acum va fi un participant activ la mai toate expoziţiile anuale, municipale şi de stat. Perioada anilor 1966-1973 este cea mai importantă din viaţa pictorului, reuşind să organizeze trei expoziţii valoroase. Majoritatea lucrărilor lui Ţânţaş au fost achiziţionate de Muzeul Judeţean Satu Mare, secţia de artă, între anii 1978-1986, lucrări care acoperă întreaga tematică abordată de artist: portrete, peisaje , naturi statice, compoziţii.
Se stinge din viaţă la 15 iulie 1973
Prin lucrările sale, prin întreaga sa creaţie artistică, artistul născut pe meleagurile Oaşului a simţit întotdeauna legătura directă , vie, cu pământul părinţilor săi, fiind legat cu tot sufletul de satul său natal din “Ţara Oaşului”. Ion Ţânţaş este un pictor la care siguranţa desenului se armonizează cu valenţele culorilor. Toate tablourile sale sunt străbătute de căldură, autenticitate, poezie. Prin pictura sa realistă, Ion Ţânţaş poate fi considerat unul dintre continuatorii şcolii româneşti de pictură.
Nicolae Ghisan
Sursa: Doina Miclăuș - Studii și comunicări arheologice,
Satu Mare, 1997
