(Attila Nándor Hágó: Looking out)
Bătrâna suplinitoare, de modă veche, făcea școală cu noi, cu totul și cu totul altfel decât eram noi obișnuiți. Toate ca toate, dar când aveam ora de istorie, bătrâna aceasta, decrepită și cu glas tabagic, devenea o zână din poveștile pe care noi le citeam cu atâta nesaț. Chiar, câtă forță vitală pot avea niște simple povești frumoase pe care nu le puteam găsi altundeva decât în glasul ei, calm și ademenitor!Dăscălița noastră avea mai multă știință pedagogică, decât toți profesorii din școală la un loc! ...
dar ea venea dintr-o altă lume. Am descoperit-o târziu, într-o fotografie din liniștitul an 1934, alături de Eugen Seleș și de Dariu Pop, cu corul din Odoreu, încropit de profesorul Mihai Bălaj ... o femeie pe atunci tânără, cu lumini ale iubirii și speranței reflectate în privirea sa calmă. Bătrâna doamnă nu ne lăsa să lâncezim la clasă și punea tot timpul întrebări la care tocilarii clasei rămâneau mai mereu muți. În miezul unei ierni grele, ne-a întrebat: ce ziceți, am fost azi dimineață, acasă la doamna directoare și am văzut pe termometru că în casă erau 13 grade.E mult sau puțin?
Am stat nedumerit, niciodată nu m-am gândit că frigul ori căldura, ar putea fi resimțite conform unor cifre. Dar femeia aceasta care se încăpățâna să păstreze aroma unei lumi tot mai îndepărtate și mai refuzate, încerca să ne facem să gândim. Mă întrebam atunci dacă ”13 grade” este o limită sau doar o încercare.
(Bickfalvi Zsolt: Painea noastra de .....)
Doamna Blaga, căreia nimeni nu ar fi îndrăznit să îi spună vreodată, ”tovarășa Blaga”, a plecat liniștită dincolo de aproximațiile lumii realului, iar mintea și inima mea de copil a rămas fixată pe lecția ”celor 13 grade”. E mult, e puțin? Nici astăzi nu am curajul să aflu! SPONSORII EDIȚIEI:
