În vara anului 2000, monahul Mihail Neamțu se stingea din viață, lăsând în urmă o moștenire spirituală adâncă, dar și un gol greu de umplut în inimile celor care l-au cunoscut. La 25 de ani de la trecerea sa în veșnicie, numele lui continuă să fie rostit cu evlavie de credincioși, iar amintirea lui străbate cu putere inimile celor care au simțit atingerea binefăcătoare a harului său.
Călugărul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnându-i la rugăciune. Rămas paralizat în adolescenţă, Mihai Neamţu din Prilog şi-a dedicat întreaga existenţă ajutorării semenilor săi.
Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi. Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa până târziu în noapte, astfel încât Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav.
Minuni cu plante şi rugăciuni
Orice boală poate fi vindecată, era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune şi în modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el.
Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebări legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de câteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămâie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mâncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.
Tămăduieşte şi după moarte
Călugărul greco-catolic Mihai Neamţu din Prilog continuă să vindece şi după moarte (a trecut la cele veşnice pe 23 iunie 2000 şi este înmormântat la câţiva paşi de biserică). Stau mărturie şi cele trei cazuri, două femei şi un bărbat, care au venit la mormântul lui şi s-au vindecat.Cele două femei sufereau de ani de zile de dureri groaznice de cap. S-au rugat la mormântul fostului călugăr şi cu corpul lor au atins piatra mormântului. Ele s-au vindecat pe loc. Un alt caz a fost al unui bărbat din Satu Mare. Acesta căzuse cu bicicleta şi nu îşi mai putea ridica mâna din cauza durerii. A atins şi el cu umărul bolnav piatra funerară şi s-a vindecat pe loc. Cel care a dat aceste informaţii a fost preotul Ieronim, stareţul mănăstirii din Prilog, ridicată în curtea fostului călugăr.Pe lângă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună. „Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sunt principiile de bază ale filosofiei lui.
Trăirea întru Hristos
Viețuind într-o mănăstire retrasă părintele Mihail a ales discreția și nevoința în locul oricărei expuneri lumești. Rugăciunea neîntreruptă, postul aspru și smerenia profundă i-au fost veșminte zilnice. Nu căuta să fie cunoscut sau lăudat; dimpotrivă, îndemna pe toți să nu vorbească despre el, ci despre puterea lui Dumnezeu.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, părintele a cerut să fie singur, în liniștea chiliei sale. A fost găsit în rugăciune, cu metanierul în mâini și cu chipul senin.Chiar dacă nu a lăsat în urmă cărți sau predici înregistrate, Mihail Neamțu a scris în sufletele oamenilor. Prin viața sa curată, prin rugăciune și tăcere, prin dragoste și răbdare, a fost o mărturie vie a prezenței lui Dumnezeu pe pământ.
Astăzi, la 25 de ani de la plecarea sa, oamenii aprind lumânări la mormântul său, se roagă și își aduc aminte. Nu cu tristețe, ci cu recunoștință. Căci părintele Mihail Neamțu nu a murit. El trăiește în rugăciunile celor pe care i-a ajutat, în tăcerile celor pe care i-a ascultat și în inimile celor care nu l-au uitat.
În data de 23 iulie 2018, Congregația pentru Cauzele Sfinților a emis decretul Nihil Obstat, prin care își exprimă acordul pentru începerea Cauzei de beatificare și canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu MIHAI NEAMȚU OSBM. În 15 august 2018, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Preafericitul Părinte Cardinal LUCIAN, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a publicat Edictul prin care se manifestă în mod public Cererea Părintelui Postulator Cristian Barta, legată de începerea Cauzei și a Anchetei arhieparhiale asupra vieții și virtuților eroice, precum și asupra faimei de sfințenie unită cu faima semnelor ale Slujitorului lui Dumnezeu Mihai Neamțu OSBM. La 14 septembrie 2018, în Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, la sediul Curiei Arhiepiscopiei Majore din Blaj, în prezența Preafericirii Sale Cardinal Lucian și a Preasfinției Sale Claudiu, a avut loc Sesiunea de deschidere a Procesului de beatificare și canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu Mihai Neamțu.
NICOLAE GHIŞAN
