Poeții și scriitorii sătmăreni sunt adesea prezențe discrete în viața culturală locală, iar lucrările lor sunt, din păcate, tot mai puțin vizibile. Deși au avut și continuă să aibă un impact semnificativ asupra patrimoniului literar al regiunii, mulți dintre acești autori sunt adesea neînțeleși sau subapreciați. Scrierile lor, pline de sensibilitate și autenticitate, reflectă realitățile și esența locurilor și oamenilor din Satu Mare. Acești scriitori păstrează viu spiritul cultural al regiunii, contribuind la diversitatea literaturii române.
De zece ani Cenaclul Cronograf promovează oameni talentați pentru care scrisul este pasiune,focul ce le consumă existența.
Poate îi întâlniți pe stradă, la piață ...visătorii fără de care lumea sătmarului ar fi mult mai săracă. Îi vom prezenta prin texte și imagini inedite.
Poetul Gheorghe Cormoș
Cerul din cerc Sunt într-o diviziune acum… Înveșmântat cum o scânteie în degradare Mă părăsesc Și mă afund În spațiul tău de dezlegare Din magma desfigurată ce-am fost În incendiul conturului tău biata făptură abia își mai protejează o palpitație de lumină În locul ei a rămas O albie în doliu Refractar șiroind Ca o răsuflare Peste oase colburi și cuvinte Sunt într-o diviziune acum Din rotunjimea duhului tău mă prepar Spărgând sânii stelelor În oboseala redutelor horă Peste iarba cea mare.Crâmpeie desfătătoare
Injectați cu cearcăni și cărbuni În ochi Dintr-un deochi Facem o plăcintă de stele
Ștrengărim cu iluzii Ștrengărim cu copii Ștrengărim tineri și moși
Zidim case Zidim păduri Zidim iubite Sânii nopților broboane de sori Sânii nopților broboane de sori
Râdem haotic Râdem normal Râdem cu râsul
Suntem cărturari Suntem geniali Suntem …
Pe stradă stradează pietrele Cu picioroange de porumbei
Ne fofilim Ne îmblânzim
Câinii sunt prietenii noștri Câinii sunt dușmanii noștri Câini sunt câini Ne ling ne mușcă ne zoresc
Noaptea aleargă dintr-un pahar înaltul Ne sărută pe buze Ne sărută pe ochi Ne sărută cu stele Noaptea înnoptată în noi.
Robert Laszlo - Avioane de hârtie
Gândindu-se la precaritatea condiției scriitorului în lume, cineva – nu mai știu cine – spunea că acesta este aidoma unui avion de hârtie. El poate să se ridice de la sol, dacă vântul este prielnic, dar nu va rezista mult și va fi azvârlit în jos, la cea mai mică adiere. Dacă ne uităm la ce vremuri trăim, comparația este de acum, deplasată: hârtia a ajuns atât de scumpă, încât nu putem să o risipim pe astfel de giumbușlucuri cvasi-existențiale. Lăsând gluma la o parte, cu avioanele ei cu tot, tare mi-e teamă că rigorile economice, suprapuse peste cele sanitare și militare, vor provoca moartea subită a o grămadă de publicații literare și nu numai. Prețul cărților va ajunge la cer și acestea vor fi mai rare și mai scumpe decât incunabulele medievale. Va fi grăbit astfel și procesul de stingere al librăriilor, iar un raft cu cărți, va mai putea fi văzut, doar la bibliotecă sau la muzeu. Poate părea un bocet inutil tot comentariul meu de până aici, dar teamă mi-e, că jungherul nemilos al economisirii, va lovi, ca de obicei, în cultură.În cultura asta, a noastră, care și așa, abia că se mai târa prin labirinturile de gheață ale indiferenței aproape generalizate. Vrând - nevrând și literatura va fi alungată din cărți și reviste, în lumea virtuală, unde prietenii între ei, își vor mai face pomană cu câte un like rătăcit. Nu ne dăm încă seama de răspântia la care ne aflăm, așa cum nici nu visăm cât de aproape suntem de despărțirea tristă, de aroma cuvântului tipărit. Această schimbare de paradigmă, la care ne împinge sărăcirea aceasta galopantă va avea efectul unui crivăț slobozit peste florile pomilor din aprilie.
Scriitorii adevărați, vor constata cu mâhnire, că în cel mai fericit caz, își vor putea permite tipărirea unor tiraje absolut confidențiale, iar revistele clasice, vor rămâne încet niște bizare obiecte de muzeu. În general, în țara asta, tot ce e rău, funcționează de minune, întocmai și la timp, fără amânări și șovăiri. Poate că ne pregătim de un îndelung întuneric al gândului și simțirii. Cine știe, vom mai aprinde o torță, noroc că în livada cutremurată de ger, putem găsi un mic avion de hârtie eșuat, căruia să-i dăm foc, pentru torța aceea.
Iar restul, vorbă știută, e numai tăcere, și poate un clinchet tot mai răgușit, ce va veni dinspre clopoțelul unui înger, rătăcit printre neașteptate și trunchiate răsărituri ilogice.
Vasile Conioși Mesteșanu
primul fluture – cizmulițele roșii mânjind tot cerul mâțișori de-alun – ciobanu-și ascultă tilincile brândușele coborând în șir indian pârtia de schi război și pace – două șezlonguri ocupate cu un prosop rama ciobită – îngălbenindu-se-n timp omul de zăpadă bombardamente – o pungă albă flutură pe acoperiș sf. Valentin – ciugulind din inima de turtă dulce an electoral – câinele mai caută un copac prin parc parfum de tabac în cutia de valori – fularul tatii același salon – toți cârnații de-acasă pitiți prin vise un armistițiu printre magnolii albe – cântecul mierlei mere de aur – bunicu-adoarme primul lângă povesteSPONSORII EDIȚIEI:
