De: Vlad Mulcuțan-Chiș: editorialist-corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara;
În viață nu suntem niciodată singuri. Toate trăirile, toate emoțiile, toate amintirile, până chiar și toate problemele din viața noastră gravitează în jurul oamenilor, oricât de mult ne-am dori (sau nu) acest lucru. Atunci când împlinim o realizare, primul gest manifestat este să împărtășim această reușită. Atunci când ne aflăm în momente de cumpănă, cel mai mare ajutor este să fim ascultați și înțeleși de o persoană înțeleaptă și de încredere ... iar atunci când ne simțim singuri, tânjim după atenția oamenilor din jurul nostru.
Se zice că nu putem controla, de foarte multe ori, nici propriile puteri, nici propriile acțiuni și nici măcar propriile gânduri, darămite alte variabile ale vieților noastre în care necunoscuta ecuației este o altă persoană. În același timp, munții nu se mută singuri din loc iar “unde-s doi, puterea crește”.
Prin forma noastră de evoluție ca ființe terestre, funcția psihică, cognitivă, raționamentul și inteligența emoțională îi determină până și pe cei mai singuratici oameni din această lume să simtă nevoia unui sfat ...
căldura unei îmbrățișări, surâsul din conversațiile lungi și bucuria cu care ne umple sufletele ... tot ceea ce înseamnă, aduce și oferă OMUL.
Într-o eră a comunicării și a socializării fără limite prin nenumărate mijloace, ajungem să ne simțim singuri, distanți și, uneori, străini oamenilor pe care îi avem aproape.
Carl Jung, tămăduitor elvețian de trupuri și suflete, afirma că “Singurătatea nu vine din lipsa oamenilor din jur, ci din imposibilitatea de a comunica lucrurile care ți se par importante.” Cu toată tehnologia de care dispunem și cu întregul acces la comunicare, fără să realizăm, impunem bariere tocmai entuziasmului care ne cuprinde atunci când revedem o persoană dragă după o zi de muncă, după o săptămână lungă sau după un an întreg de distanță.
Accesul permanent la informații despre oamenii dragi și la mijloacele de comunicare video ne transformă imuni la distanță,
falsificând în mintea și sufletele noastre acel schimb de energie care se poate întâmpla între oameni numai atunci când se văd, când se aud, când se îmbrățișează și când se simt cu adevărat aproape.
Singurătatea nu va fi niciodată răspunsul sau soluția
Aceasta reprezintă numai mecanismul de autoapărare la care recurg toți oamenii care încă nu și-au dat seama că viața nu e o cursă sau o întrecere între noi și alți oameni.
Singurii care ne punem presiune suntem noi. Singurii care suntem extrem de critici suntem noi; iar singurii care putem întotdeauna să schimbăm cursul vieții noastre suntem, bineînțeles, tot noi.
Dar nu singuri, ci cu ajutor, pentru că…în viață nu suntem niciodată singuri!
Foto: Vlad Mulcuțan - Chiș
SPONSORII EDIȚIEI:
