La începutul secolului XX, județul Satu Mare, ca mare parte din Transilvania, era dominat de metode tradiționale de iluminat — lămpi cu ulei, gaz lampant sau lumânări. Primele inițiative de electrificare au apărut în orașele mari, ca parte a unei modernizări inspirate de modelul apusean, în special austro-ungar.
Orașul Satu Mare a fost unul dintre primele centre urbane din regiune care a beneficiat de curent electric. Încă din perioada interbelică, aici au existat centrale electrice de mici dimensiuni, în principal cu funcționare pe bază de aburi sau motorină, care alimentau iluminatul public și câteva întreprinderi locale.
Prima instalaţie de producere a energiei electrice a fost pusă în funcţiune la data de 31 decembrie 1891 şi alimenta becurile pentru iluminat electric a teatrului local, precum şi centrul oraşului. Ca sursă de energie s-a folosit un grup compus din maşină cu abur de 50 CP şi un generator de curent continuu, care producea energia electrică la 110 V. Instalaţia era amplasată în imediată vecinătate a teatrului. Investiţia, cheltuielile de producţie, de distribuţie şi întreţinere, în anii imediat următori, a fost finanţată din bugetul primăriei.
Din studiul lui Czikker Andras intitulat “File din istoria electrificării a judeţului Satu Mare” aflăm că la vremea respectivă, în comparaţie cu judeţele vecine, Satu Mare a fost primul judeţ în care a fost pusă în funcţiune o centrală electrică pentru interesul public. De exemplu în judeţul Maramureş a apărut în 1894, în judeţul Bihor în 1900 şi în judeţul Sălaj de abia în 1905. În Satu Mare, prima creştere a puterii instalate a fost făcută în 1899 cu un grup maşină abur, de tip Nicolson, de 150 CP, dată ce marchează şi dotarea primelor străzi principale ale oraşului, cu iluminat electric.
În anii 1906 – 1908 la Uzina Electrică de pe malul drept al Someşului, are loc reconstrucţia sălii de maşini, turnul de răcire, coşul de fum şi creşterea puterii instalate, montându-se şi două cazane de tip Simonis-Lonz, precum şi două grupuri electrogene Lang, acţionate tot cu maşină cu aburi, de câte 450 CP fiecare. Astfel, puterea instalată în centrală a ajuns la 1100 CP. A mai fost montată o baterie de acumulatoare de 2×110 V şi 1520 Ah. Acest lucru, în ansamblul lui, era o realizare remarcabilă pentru acele vremuri. Aceste instalaţii timp de aproape 30 de ani au asigurat energia electrică, pentru nevoile oraşului. Producerea energiei electrice a fost făcută în curent continuu. Distribuţia a fost făcută în sistem cu trei conductoare, la tensiunea de 110 V pentru iluminat şi la 220 V pentru forţă (motoare electrice, inclusiv pentru tramvai).
Perioada interbelică: primele rețele locale
În perioada interbelică, impulsul modernizării a fost simțit în tot județul. Conform arhivelor, în anul 1932, în orașul Satu Mare funcționa deja o centrală electrică municipală, administrată de autoritățile locale sau concesionată unor firme private. Aceasta alimenta iluminatul stradal și unele cartiere urbane.
Dezvoltarea utilizării energiei electrice progresează într-un ritm redus până la terminarea primului război mondial. Chiar între cele două războaie mondiale se constată o dezvoltare modestă până la terminarea crizei economice mondiale din anii 1929 – 1932, când se fac primii paşi mai hotărâţi pentru industrializarea oraşului prin înfiinţarea de întreprinderi noi, respectiv extinderea celor existente, de exemplu: fabrica de vagoane „Unio”, întreprinderile textile, turnătoria „Prinz” etc.
În anul 1918 Uzina Electrică avea 2700 abonaţi casnici şi peste 65 abonaţi de altă categorie. Deja se punea problema necesităţii creşterii producţiei de energie electrică. Astfel, în perioada 1921 – 1926, se montează un cazan tip „Steinmmuler” pe lemne şi a fost înlocuită bateria de acumulatoare de 1520 Ah, uzată, cu o baterie de capacitate mai mare, 2610 Ah.
La data de 8 iunie 1927, se inaugurează noul sediu al uzinei electrice de pe drumul Baia Mare nr. 3, lângă podul ce traversează Someşul. La aceea dată se discuta de necesitatea trecerii la curentul alternativ în alimentarea consumatorilor de energie electrică. Vechiul sistem de curent continuu nu mai putea asigura energia necesară, care era într-o expansiune continuă şi astfel era o piedică în calea dezvoltării viitoare. În anul 1930 începe reproiectarea Uzinei Electrice în vederea reconstrucţiei, după concepţii şi tehnologii noi.
În anul 1938 centrala a avut o putere instalată de 2560 kW şi asigura alimentarea a 5280 abonaţi, având o producţie de 3678879 kWh energie electrică.
Sistemele de electrificare în această perioadă erau însă rudimentare, scumpe și limitate ca acoperire. Doar orașele și câteva sate mari (cum ar fi Carei sau Ardud) beneficiau parțial de electricitate. În restul județului, mai ales în zona rurală, viața cotidiană continua în lipsa curentului electric, depinzând de tradiționalele surse de iluminat.
Electrificarea comunistă: impulsul decisiv
O transformare radicală a început după anul 1948, odată cu naționalizarea industriilor și cu lansarea programelor de electrificare la nivel național. Planurile cincinale ale regimului comunist au vizat extinderea rețelei electrice în tot județul, ca parte a obiectivelor de industrializare și modernizare a mediului rural.
În anii ’50 și ’60, au fost electrificate zeci de sate din Sătmar. La început, alimentarea se făcea prin linii de joasă tensiune trase de la stațiile principale din orașe sau de la centralele industriale. În unele cazuri, cooperarea între comune și intervenția autorităților regionale a fost esențială.
Până în 1970, majoritatea localităților mari și mijlocii din județ aveau acces la energie electrică. Ultimele sate din zona Oașului, din zona Codrului și din regiuni mai izolate ale județului au fost electrificate până în anii ‘80.
Transformarea post-1989: privatizare și modernizare
După 1989, odată cu trecerea la economia de piață, sistemul de distribuție a electricității a fost preluat de companii de stat, apoi privatizat treptat. Rețelele învechite din perioada comunistă au intrat într-un amplu proces de modernizare.
În anii 2000–2010, multe localități au beneficiat de investiții în transformatoare, contoare digitale și extinderea rețelelor, inclusiv pentru gospodării izolate. S-au pus bazele și pentru primele proiecte de energie verde, în special parcuri fotovoltaice în zona câmpiei sătmărene.
În prezent, județul Satu Mare este complet electrificat, iar infrastructura energetică este interconectată cu sistemul național. În paralel, tot mai multe gospodării au început să instaleze panouri solare sau să utilizeze soluții moderne de eficiență energetică.
De asemenea, dezvoltarea parcurilor industriale și a clădirilor inteligente în orașele Satu Mare, Carei și Negrești-Oaș aduce în prim-plan noi provocări și oportunități în domeniul energiei.
Istoria electrificării în Sătmar reflectă o tranziție complexă, de la izolarea energetică de început de secol XX la conectarea completă la rețeaua națională și la integrarea în noul peisaj energetic european. Fiecare etapă — de la centralele pe aburi la rețelele inteligente — a marcat un pas important în dezvoltarea economică și socială a județului.
Nicolae Ghişan
