Cred că amenințarea cea mai mare la adresa României de azi este lipsa aproape totală a elitelor în rândul clasei politice. Intelighenția românească – atâta câtă mai e – se pare că a fost redusă la tăcere, minimalizată, marginalizată, anatemizată. Erudiția a devenit apanajul ciudaților, a indivizilor bizari, care în loc să facă bani, fac cărți.
(BIKFALVI ZSOLT - Pe ultimul drum)
Clasa politică autohtonă a început să se cristalizeze pe la jumătatea secolului XIX și după un veac întreg, în care ea a cunoscut o dezvoltare naturală, a fost curmată brusc de regimul totalitar comunist, care a ucis cu bestialitate, toate elitele neamului.
După acest lugubru interstițiu, al umilinței și înfometării spiritului, a venit revoluția din 1989, care părea un moment salutar pentru destinele neamului românesc.
Supraviețuitorii din lumea normală interbelică, n-au mai avut puterea să refacă o lume politică normală
Fosta nomenclatură și Securitate, au acaparat toate mecanismele vitale de comandă ale societății, și au deturnat valorile democratice, într-o dezagreabilă mixtură de democrație și dictatură, o democratură.
Spuneam că România așa-zis liberă, împlinește anul acesta, 36 de ani. Astăzi avem parte de o clasă politică primitivă, brutală, și ahtiată după avere. Corupția este singurul combustibil, care mai poate asigura funcționarea unui stat bizar, un amestec de autoritarism și dezordine, de idioțenie birocrată și populism grosier.
Nici un neam din toate istoria nu a putut să se ridice, în lipsa elitelor
Chiar și în societățile tribale, funcționa în mod aproape firesc, un fel de mecanism social care promova indivizii inteligenți. Educația precară, violența limbajului, îmbogățirea frauduloasă, iată, liniile de forță ale politicianului de la 2025; și oarecum am vrea să meargă bine mașina asta condusă de un șofer surdo-mut și aproape orb, care nu respectă nici un fel de reguli și care n-are nici măcar permis de conducere?
Nu am avut intenția să fac aici o diatribă, ci să spun lucrurilor pe nume, într-o lume sufocată de incompetență și impunitate
Cu câțiva ani în urmă, îi urmăream la tv, pe Octavian Paler și nu-i înțelegeam, deznădăjduita revoltă. Omul acesta vorbea cu fervoare, despre șansa lui de a pleca repede din lumea aceasta, ca să nu mai fie silit să asiste la prăbușirea adevăratelor noastre valori identitare, cele care ne-au asigurat în vreme, miraculoasa supraviețuire și părelnica salvare. Abia acum încep să-i înțeleg dezgustul existențial, de a trăi într-o lume abnormă, cu valorile rătăcite printre conturile cu multe zerouri, ale îmbuibaților vremii.
Respectând proporțiile, tot ca el, vor ieși din arena vieții, ultimii intelectuali autentici, învinși fără luptă. Știu că rosturile lumii s-au frânt în ziua în care spiritul a fost îngenuncheat.
SPONSORII EDIȚIEI:
