România ascunde, în nordul ei, un adevărat sanctuar al autenticității: Maramureșul istoric, împreună cu Țara Oașului, Țara Codrului și Țara Lăpușului. Aceste regiuni nu sunt doar simple repere geografice, ci spații ale memoriei vii, unde fiecare vale, port popular sau obicei poartă pecetea continuității și a demnității românești.
Maramureșul istoric – cetatea de suflet a românității
Maramureșul este inima nordului, un ținut înconjurat de munți, unde satele păstrează încă ritmul vremurilor vechi. Bisericile de lemn, unele înscrise în patrimoniul UNESCO, sunt expresia unei arhitecturi rafinate, în care credința și meșteșugul s-au împletit de-a lungul secolelor. Portul popular – cămeșile albe, clopurile, zadiile colorate – nu sunt simple straie festive, ci adevărate „cronici” cusute în lână și bumbac, martore ale identității.
Maramureșeanul a rămas legat de horă, de nedei și de sărbătorile de peste an, iar respectul față de străbuni se simte în felul în care tradițiile sunt transmise din tată-n fiu.
În Maramureşul istoric, la unul dintre marile praznice ale Crăciunului, Paştilor ori de Sfânta Maria Mare puteţi descoperi aceste vechi tradiţii în satele presărate de-a lungul râurilor Mara, Iza, Coseu, Vişeu şi Tisa; pe Valea Izei – de la Ieud, Botiza, Rozavlea, Bârsana, pe Valea Vişeului – de la Borşa, Moisei, Vişeu de Sus, Vişeu de Jos şi Poienile de sub Munte, pe Valea Marei – de la Deseşti, prin Şugatag şi Şugău, şi pe Valea Coşeului – de la Budeşti, Călineşti şi Ocna Şugatag – până la Sighetu Marmaţiei, şi de aici, mai jos, pe Tisa – până la Săpânţa – la frontiera cu fostul imperiu comunist sovietic, unde se află, deopotrivă, Cimitirul Vesel de la Săpânţa şi fosta temniţă comunistă şi Cimitirul Săracilor unde au fost îngropaţi, în ascuns, cei care au făurit România Mare.
Țara Oașului – universul mândriei și al culorilor vii
Țara Oașului, mică în întindere, dar uriașă în bogăție spirituală, impresionează printr-o estetică aparte. Portul oșenesc, cu baticuri roșii, pălării împodobite și cămăși bogat ornamentate, este unic în România. Nunțile și sărbătorile de peste an sunt adevărate spectacole de identitate, în care muzica și dansul au o forță aproape ritualică.
Ţara Oaşului, cu Bixadul, Certeze, Turţ, Vama şi Negreşti Oaş, este patria “ţâpuriturii”. Aceste chiote pe care le auziţi la hore, nunţi, petreceri în Maramureş şi Satu Mare, pe care Constantin Noica le considera “rezumatul întregii noastre culturi cu trecerea ei de la natură la rostire şi întruchipare artistică”, sunt fără îndoială originare din Ţara Oaşului. În fiecare an, în prima duminică a lunii mai, “Sâmbra Oilor” de pe dealul de la Huta Certeze adună zeci de mii de turişti veniţi să petreacă alături de oşeni, maramureşeni şi codreni.
Oșenii au fost dintotdeauna oameni de voință, plecați adesea peste hotare, dar cu rădăcina adânc înfiptă în glia natală. Întoarcerea lor acasă la marile sărbători este o dovadă a legăturii indestructibile cu obârșia.
Țara Codrului – leagănul doinelor și al pădurilor veșnice
Mai la sud, Țara Codrului se înfățișează ca un spațiu de legendă, unde codrii seculari au protejat de veacuri satele și oamenii. Cultura lemnului a dat naștere unor case trainice, cu cerdacuri frumos împodobite și porți sculptate. Aici doina codrenească, melancolică și profundă, răsună ca o mărturie a sufletului neînvins al țăranului român.
Țara Codrului este locul unde tradiția agricolă și pastorală se îmbină cu meșteșuguri de altădată, iar ospitalitatea rămâne o carte de vizită pentru oricine îi trece pragul. Ţara Codrului, cu localităţi precum Corund, Homoroadele, Socond, Tăşnad este renumită pentru dansurile sale populare. Jocul popular al codrenilor este celebrat în fiecare an, la sfârşitul verii, de “Festivalul folclorului codrenesc” în Pădurea Oţeloaia, din Homorodu de Sus. Obiceiul “Danţu’lui la şură”, în care codrenii dansează neîntrerupt în a doua zi de Paşti, se mai ţine în satul Soconzel. În toamnă, în septembrie, în Asuaju de Sus are loc “Târgul cepelor”, alt festival al folclorului din Ţara Codrului.
Țara Lăpușului – puntea dintre tradiție și spiritualitate
Țara Lăpușului, cu centrul său istoric la Târgu Lăpuș, este un ținut unde spiritualitatea și tradiția merg mână în mână. Aici mănăstirile vechi, cântecul popular și obiceiurile de peste an alcătuiesc o matrice identitară unică. Călușerii lăpușeni, colindele și obiceiurile de iarnă poartă încă parfumul lumii arhaice, transmise neîntrerupt prin generații.
Totodată, Lăpușul este un loc al întâlnirii dintre trecut și prezent, unde respectul pentru tradiție nu exclude deschiderea către modernitate.
Tradiţiile specifice Ţării Lăpuşului pot fi admirate la Cupşeni, în luna mai, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în cadrul “Festivalului cântecului şi portului lăpuşean”.
În Ţara Chioarului, la Sindreşti, de hramul “Sfinţilor Apostoli” (29 iunie) al bisericii din sat are loc “Danţ’ul de Sânpetru”, iar la Surdeşti, a doua zi de Paşti, are loc “Udătoriul”, comunitatea celebrându-l pe primul ieşit la arat. Un obicei asemănător are loc în Maramureşul istoric, la Hoteni, unde ţăranii de pe văile Marei şi Coşeului se adună la “Tânjeaua Hotenarilor” (“Tânjeaua de pe Mara”) să-şi cinstească cel dintâi gospodar. În prima duminică după Rusalii, la Văleni, pe Valea Coşăului, are loc “Jocul Vălenarilor”.
Un patrimoniu viu
Ceea ce unește aceste patru ținuturi este sfințenia cu care tradițiile strămoșești sunt păstrate și trăite. Într-o lume grăbită, Maramureșul istoric, Țara Oașului, Țara Codrului și Țara Lăpușului oferă o lecție de identitate și de rezistență culturală.
Ele sunt dovada că rădăcinile unui neam nu pot fi smulse atunci când oamenii cred în forța lor și le transmit mai departe.
Nicolae Ghişan
