PAGINA DE CULTURĂ LA VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - Conexiuni Cronografe

De: LOREDANA  A.  ȘTIRBU  – editorialist; responsabil Secția Cultură la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA,  Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI  Filiala Satu Mare, Preşedintă a Cenaclului literar Cronograf; M-am gândit să scriu câteva cuvinte despre un gen de literar care face mare vâlvâ în rândul tinerilor cititori. Poate ai deschis o carte și ai ajuns într-o pădure care vorbește; sau ai trecut printr-o poartă magică într-o lume în care un copil de 11 ani e alesul ... sau poate ai întâlnit un dragon care păzea nu o comoară, ci o rană uitată. Dacă da, atunci știi: fantasy-ul nu e doar evadare. E revelație. Dar să ne înțelegem bine: nu orice carte cu vrăjitori, săbii sau elfi este literatură bună. După cum nu orice poveste despre dragoni te ajută să învingi fricile tale reale. Unele sunt doar efecte speciale fără suflet – literatură de carton, unde magia e zgomot, nu sens.

Ce face o carte fantasy să fie valoroasă?

1. Construcția lumii (worldbuilding-ul) – o lume fantasy bună are reguli, istorie, profunzime. Nu e doar un decor de poveste, ci un organism viu care ne obligă să reflectăm la lumea noastră. Tolkien n-a inventat doar hărți și limbi, ci o mitologie întreagă. Patrick Rothfuss, în „Numele vântului”, a creat o muzică a cuvintelor și o filozofie a magiei. 2. Personaje vii, nu clișee – un magician bun nu trebuie să poarte o mantie. Poate fi un copil speriat, un fugar, o fată cu o rană invizibilă. Literatura fantasy de calitate nu ne dă supereroi, ci oameni cu umbre și alegeri grele. 3. O temă profundă – fantasy-ul nu e doar lupta dintre bine și rău. E despre prietenie, trădare, moarte, destin, speranță. E despre cine suntem când nimeni nu ne mai vede.

Ce înseamnă fantasy slab?

- Cărți care imită fără să creeze. Copii palide după Harry Potter, Middle Earth sau Eragon. - Prea multă acțiune, prea puțină profunzime. - Personaje stereotipe: fata care trebuie „salvată”, băiatul ales doar pentru că e „special”. - Un final previzibil care uită că și drumul e important, nu doar destinația.

Dar de ce e important fantasy-ul?

pentru că în adolescență, când realitatea devine complicată și nedreaptă, fantasy-ul ne oferă un spațiu în care emoțiile sunt luate în serios. Ne învață că e în regulă să fii diferit ... că lupta interioară e un act de curaj ... că magia adevărată nu e în bagheta de stejar, ci în alegerile noastre. Fantasy-ul nu e o evadare. E o căutare. Uneori, când realitatea doare, o poveste bună te ține de mână și îți spune: „Tu poți. Ești mai puternic decât crezi.”

Așa că, drag cititor adolescent, citește fantasy –

dar citește cu ochii inimii deschiși. Nu orice dragon e prieten. Nu orice vrăjitor e mentor. Și nu orice poveste merită timpul tău. Alege acele cărți care te fac să crești. Care îți dau mai multe întrebări decât răspunsuri. Cărți care te fac să închizi ultima pagină cu o strălucire în suflet și o sabie de lumină în gând. Pentru că, în fond, adevărata magie e să devii cine ești cu adevărat ... și acum, haide om frumos ca să vorbim despre modele umane

   Adrian Lupescu

Poet, cantautor de muzică folk, născut la 25 aprilie 2004 la Serra San Bruno (Italia), locuiește la Satu Mare, locul de baștină al părinților săi.

        A debutat în 2020 cu volumul de versuri ”Aici începe altceva” apărut la Editura Ecou Transilvan din Cluj Napoca, carte foarte bine primită de reprezentanți importanți ai criticii literare românești, dintre care îi amintim pe Ion Pop și Gheorghe Grigurcu. A publicat în mai multe reviste importante din țară, dar și în colaborare cu Felician Pop, volumul de proză ”Spovedaniile celor ferecați” (prefață Ion Pop) la Editura Limes, Cluj Napoca 2020, volumul de publicistică, ”Din zilele surpării”, Editura Limes, Cluj Napoca 2020, volumul de poezie ”Să crești înspre miez” apărut la Editura Limes din Cluj Napoca și volumul de poezie ”Gloanțe Oarbe”, apărut la Editura Limes, Cluj Napoca 2024. În calitate de cantautor și-a lansat un CD de muzică folk intitulat ”Cord și corzi”, cu muzica și versurile care îi aparțin. A fost realizator de emisiuni culturale la o televiziune sătmărenă, iar în prezent este redactor la Gazeta de Nord Vest.

Glonț

Simt cum se scurge Prin mine un sunet Speriat. Nu tevoilăsasăpleci Chiardacă, prinlocul Pe unde ai trecut, A rămas o așchie Din lemnulviorii... Cu siguranță ai evadat. Mădoare, Dar e atât de frumos Săștiicăîn tine Și-a găsitlocul Așchiaunuisunet. Într-o zi, poate, Îmivacânta Șidoaratunci Voi fi pregătit Să-i spun că a fost Abandonată.

Stingher

Te-ai rătăcit Între inelele unui lanț Ca un lătrat de câine Care-șicaută casa.

Cu siguranță, Înaceastăsălbăticiecontrolată Lătratul va deveni Un alt soi de limbaj

Ruperi                       

Mă lupt să mai pot Face parte Din această poveste. Pe retină Îmi stau zgâriate Amintirile cu tine De pe o spartă ceașcă de ceai. E o mare scindare Între ceea ce visez Și tot ceea ce mi se întâmplă. De fapt, Viața mea, E chiar această diferență. Cicatrici

Simt cum curge Muzicaprin mine, Ca un verslipit De degetelescriitorului. Închid un ochi Șicicatricea de pe foaie Începesă se vindece. Hai săgăsim O bucată de pământ Din care să ne modelăm Exact așa cum ne-am fi dorit să ne naștem!

Din nou Un nou anotimp S-a născut în mine. Un nou cer a năpârlit, Iar noi suntem siliți Să-i tragem pielea Atât de fierbinte, Inutili, precum inima unei statui.

Și mă uit cum un tren Trage după el spiritele victimelor Căzute între șine.

 

Libertate Păsări Plimbându-se printre stele, Ca pe o cărare pietruită în cer. Sunt doar un hornar hoinărind printre hornuri.

Într-o zi sufletul meu Va avea puterea să zboare liber, Către un trup în formă de cuib.

 

Fotografie   

Flori de plastic răsărite Din ceanușa casei bunicii, Stele, în loc de cărbuni, Și un plânset de copil Legănat de parcă ar fi viu. Mă simt răpus, Ca și cum în corpul meu Ar fi leșinat cineva. Noi suntem tot aici Măturând cenușa de pe fotografia familiei Mi-am dat seama că lipsesc din ea.

 

Panorama literară sătmăreană

 

        SPONSORII EDIȚIEI: