În inima Țării Oașului, la poalele dealurilor ce păstrează poveștile vechi de secole, se află Târșolț, o localitate unde istoria, tradițiile și spiritul comunității rămân vii. Este un loc care îmbină trecutul cu prezentul într-o armonie rar întâlnită, un spațiu unde rădăcinile dacilor liberi se împletesc cu viața cotidiană a oamenilor de azi.
Moștenirea dacilor liberi
Zona Târșolțului este considerată parte a vechilor așezări ale dacilor liberi, care și-au păstrat identitatea chiar și după cucerirea romană. Legendele transmise din generație în generație vorbesc despre dârzenia, libertatea și legătura profundă cu pământul a acestor strămoși. Nu întâmplător, oamenii din Târșolț sunt recunoscuți și astăzi pentru spiritul lor mândru și independent, pentru legătura puternică cu obiceiurile și valorile tradiționale.
Latinii i-au spus pe drept cuvânt “terra solutus”, care înseamnă pământ liber, ţară liberă. Din această expresie a derivat “tarsolt”, prin influenţa slavă, din care romanii, care au trăit cu ei împreună, au împrumutat pe “i”, pe “t”, şi de la popoarele asiatice pe “s”. Astfel, ”terra” s-a transformat în “tir” cu eliminarea lui “a”, iar adjectivul latin “solutus” a suferit şi el o schimbare, după firea limbii locuitorilor, care tinde mereu la prescurtarea numelor, devenind astfel “solt” prin eliminarea lui “u” dintre cele două consoane şi prin contopirea lui “tus” în “t” pentru pronunţarea uşoară. Aşa că “Terra” s-a transformat în “tar” şi “solutus” în “solt” , “Tar+solt”=Târsolţ=ţara liberă, pământ liber=Terra solutus.
Prima atestare documentară datează din secolul al XV-lea, comuna Târşolţ fiind, în acea perioadă, parte integrantă a domeniului aflat sub tutela lui Moric. Primii locuitori atestaţi documentar sunt românii şi rutenii, mai apoi venind şi importante familii nobiliare, printre care trebuie să-i precizăm şi pe nobilii armaliști. Nobilii vor controla această zonă pentru o lungă perioadă de timp, având chiar şi însemnate areale împădurite. Documentele istorice atestă că în anul 1719, în această zonă, trăiau 20 de iobagi şi 3 lejeri. În anii ’70, au ieşit la iveală, în Pădurea Fodoreniului, peste 100 de monede de argint, 2 brăţări de bronz şi două topoare din piatră, descoperiri care atestă că această comună este locuită încă din epoca bronzului. În urma recensământului din 1809, se atestă existenţa a 23 de nobili la Târşolţ. În 1832, apare sigiliul sătesc de Târşolţ. O personalitate a acestor timpuri este maiorul Pop Andrei, medic militar care se face remarcat pe câmpurile de bătălie pentru războiul de independenţă din 1877. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, se formează şi o comunitate evreiască. În urma Holocaustului, aceasta este în întregime dispersată, recensământul din 2002 arătând o populaţie exclusiv autohtonă, toţi locuitorii comunei Târşolţ declarând că sunt de etnie română.
Satul tradițiilor nealterate. Aici s-a născut Ion Sasu, unul dintre cei mai importanți pictori sătmăreni
Târșolțul este o adevărată comoară etnografică. Portul popular, cu motivele sale geometrice și culorile vii, este încă purtat la sărbători și nunți. Casele vechi din lemn și gospodăriile rânduite cu grijă amintesc de un stil de viață autentic, în care tradiția se îmbină cu hărnicia.
Obiceiuri precum „colindatul de Crăciun”, „dansul călușerilor” sau „șezătorile” păstrează farmecul unei lumi arhaice, transmise nealterat prin glasul bătrânilor și entuziasmul tinerilor.
Din punct de vedere cultural, comuna Târşolţ ne-a oferit un pictor de geniu, Ion Sasu fiind născut aici, în 23 august 1939. Cea mai marcantă personalitate a acestei aşezări a urmat studiile Facultăţii de Arte Plastice din Cluj, absolvind-o în anul 1964. Din 1967, începe să-şi expună lucrările, stilul său luminos, celest şi abundent în cromatic aducându-i numeroase premii, atât în ţară, cât şi în străinătate. Totodată, pictorul Sasu a fost şi un profesor de arte plastice desăvârşit, fire calmă şi blajină, fiind o sursă de inspiraţie pentru tinerii artişti.
Talentul care l-a consacrat i-a fost confirmat și prin numeroasele lucrări care se regăsesc în colecții publice și private din România și mai multe țări europene, precum și de premiile și distincțiile ce i-au fost acordate.
Receptat drept un caracter artistic orgolios, sensibil la culoarea luminii și mai puțin la formele ei, la structuri date și mai puțin la mișcare, de-a lungul existenței ca artist plastic, pictorul Ion Sasu s-a plasat într-un orizont în care expresia originală trebuie să fie deosebit de pregnantă pentru a se putea detașa din contextul căreia îi aparține. Din păcate, comuna Târşolţ s-a despărţit de această personalitate artistică genială, pictorul Ion Sasu trecând în neființă în 2011.
Pălinca – licorile Târșolțului
Nicio poveste despre Târșolț nu poate fi spusă fără a aminti de pălinca autentică, mândria fiecărei gospodării. Făcută după rețete moștenite și păstrată în butoaie de stejar, pălinca de Târșolț nu este doar o băutură, ci un simbol al ospitalității și identității locale. Fiecare picătură poartă aroma livezilor de prun și povestea oamenilor care muncesc pământul cu dragoste și respect pentru tradiție.
Astăzi, Târșolțul se dezvoltă, dar păstrează echilibrul între modernitate și tradiție. Evenimentele culturale, festivalurile locale și viața comunitară dau viață unei localități care refuză să-și piardă autenticitatea. Vizitatorii descoperă aici nu doar peisaje pitorești, ci și oameni calzi, mândri de originile lor, gata să povestească despre trecut și să ofere un pahar de pălincă adevărată.
Târșolțul rămâne un tărâm al dacilor liberi, o vatră a tradițiilor nealterate și acasă pentru cea mai autentică pălincă din Țara Oașului. Cine ajunge aici descoperă nu doar un sat, ci o lume aparte, unde trecutul respiră prin fiecare obicei, iar prezentul se trăiește cu bucuria simplă a vieții de la sat.
Nicolae Ghişan
