Turț este o comună din județul Satu Mare, compusă din satul Turț, Turț-Băi și Gherța Mare, situată în partea de nord-est a județului, pe malurile râului Turț, în apropierea graniței cu Ucraina . Denumirea satului Turț-Băi își are rădăcinile în activitatea minieră — în limbajul local, „băi” desemna o mină . Aici, în timpul domniei Mariei Tereza, au fost aduși coloniști slovaci și maghiarizați, pentru a lucra în mina de metale neferoase; s-au păstrat nume de familie precum Pușcaș, Martin și Stanciu . Minereul extras era transportat către Baia Mare cu căruțe.
Noroc bun”, tradiționala urare-salut a minerilor se poate auzi pe ulițelele din Turț Băi chiar și acum, la mai bine de un deceniu de la închiderea minelor, indiferent de etnia celor care o rostesc. În vechea mină se intra din apropierea localităţii Turţ Băi, iar în anii ’60 s-a înfiinţat o mină nouă, la câţiva kilometri depărtare de cea veche, în care au lucrat peste 1.500 de angajaţi.
Aceasta pentru că localitatea în speță s-a născut și a supraviețuit doar prin prisma mineritului. Etnici maghiari, de prin părțile Slovaciei, au fost strămutați în inima Țării Oașului pentru a extrage din adâncuri tone de aur, argint și plumb. Se întâmpla în secolul XVIII, din ordinul împărătesei Maria Tereza. Acum, după aproape trei secole de prosperitate, Turț Băi este în pericol de a deveni un sat-fantomă, din ordinul autorităților române, cele care cu ceva timp în urmă au considerat că substanţiala bogăție minieră a acestei zone, precum multe altele din România, nu mai merită exploatată.
Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”
Mănăstirea este construită într-un peisaj montan impresionant, la poalele pădurii de gorun de pe dealul Coparcea. De aici se poate vedea orașul Satu Mare și satele din câmpia întinsă . Legenda locală spune că drumul spre mănăstire urmează traseul pe care, în vremuri de invazii, se retrăgeau femeile, copiii și fetele spre munți și se rugau lui Dumnezeu până când primejdia trecea .
Locul a fost sfințit pe 29 aprilie 2007 de către Preasfințitul Iustin Sigheteanul, moment în care i s-a atribuit hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință”. Parintele Iustin a descoperit acest loc într-o iarnă geroasă, când a venit cu sania trasă de cai, deoarece accesul era aproape imposibil.
În 2014, monahia Teofana Costea, împreună cu alte maici, a început viața monahală aici, aducând un suflu nou în așezământul monahal . Ulterior, au fost amenajate clădiri monahale în care s-au instițuit trapeza, bucătăria, ateliere de croitorie și chilii pentru viețuire.
Hramul este un moment încărcat de spiritualitate — de exemplu, în 2023, sute de credincioși au participat la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfințitul Timotei Sătmăreanul. Au fost prezenți numeroși preoți din regiune, monahi, dar și autorități locale și centrale . Potrivit unui articol, peste 1.500 de creștini au participat la hramul lăcașului
Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” din Turț-Băi este mai mult decât un lăcaș de cult—este un simbol al rezistenței, al speranței și al legăturii dintre om și divinitate. Cu o istorie recentă, legată de minerit și repopulare, dar și de renaștere spirituală, schitul impresionant din Țara Oașului atrage prin autenticitate, peisaj și har. Rămâne un punct esențial de reculegere, de tradiție și de frumusețe pentru cei din zonă și pentru toți cei care vor să îl descopere.
Nicolae Ghisan
DCIM101MEDIADJI_0050.JPG 
