Lumea e plină de știri contradictorii, unele mai ciudate ca altele, încât bietul om nu mai știe ce să creadă. În amalgamul acesta informațional, debusolarea este atât de mare, încât o știre reală poate fi privită cu suspiciune, ori chiar bagatelizată. În istorie sunt destule exemple în care oamenii, dacă ar fi fost mai prudenți, și-ar fi putut salva averile, sau chiar viața.
(Art Elier – Înainte de plecare)
Două exemple îmi vin acum în minte, de pe la jumătatea secolului XX.
Când urgia nazistă devenea o realitate tot mai înfiorătoare, printre evreii sătmăreni au început să circule tot felul de zvonuri alarmante, că vor veni nemții și îi vor duce pe evrei în lagărele de concentrare, unde vor fi uciși. Unii dintre ei, mai prudenți, au și plecat repede în America, salvându-și astfel viața. Dar cei mai mulți, oameni cu o splendidă situație financiară, au rămas pe loc spunând: ”Cum credeți că poate fi posibil așa ceva? Sunt niște zvonuri, care au scopul de a băga frica în populație! Vă puteți imagina ca în plin secol XX să poată fi posibile astfel de atrocități? Mai terminați cu exagerările!” Și și-au văzut în tihnă, de afacerile cotidiene.
Dar ziua fatidică a venit în cele din urmă și evreii de pe la noi, vreo 18.000 de oameni, au fost trimiși în lagărele de exterminare și mulți dintre ei au sfârșit în camerele de gazare
Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial au început să circule alte zvonuri: cum că vor veni comuniștii, ca în Rusia și-i vor băga la pușcărie, unde vor fi exterminați, pe industriași, pe chiaburi, pe reprezentanții de frunte ai partidelor istorice. Unii și-au făcut și atunci urgent bagajele și au plecat, cât încă se mai putea, în Occidentul european salvator. Dar cei mai mulți, au rămas și atunci, pe loc.
De parcă nu ar fi fost vie, tragica lecție a evreilor, care avusese loc doar cu câțiva ani în urmă: ”Zvonuri, simple zvonuri! Nu este posibil așa ceva! Americanii nu ne vor lăsa niciodată pe mâna rușilor, asta e clar!” susțineau cu emfază câte unii, persiflându-i pe cei care încercau să le deschidă ochii.
(Art Elier – JUST PLAYING ...)
Urmarea se cunoaște: au fost arestați cu toții, aruncați în pușcării, schingiuiți și chiar exterminați
Da, da, toate aceste atrocități s-au produs la mijlocul secolului XX. Un secol al luminilor și civilizației, a umanismului și bunăstării! Un filosof spunea că în secolul XXI, cea mai mare virtute va fi, ca după toate atrocitățile veacului XX, să mai crezi în oameni!
De cele mai multe ori, masele refuză pur și simplu, să accepte evidența, mai ales când aceasta este terifiantă și, după cum putem constata și astăzi, chiar pornind de la exemplele de mai sus, lecțiile neînvățate ale istoriei, se răzbună.
Uneori, cu asupră de măsură!
