Remarcăm faptul că omenirea se cufundă tot mai mult într-o criză morală şi socială. Această stare de lucruri se observă atât în ţara noastră, cât şi în restul lumii. Prin mass-media ni se atrage zilnic atenţia asupra unor situaţii triste, fiind evidenţiate persoane care suferă din diverse motive. O cauză serioasă o reprezintă rasismul, care provoacă multă suferinţă. Rasismul conduce la violenţă şi la intoleranţă. Este extrem de îngrijorător faptul că acest fenomen negativ – rasismul – este prezent în cazul tinerilor şi al copiilor (al elevilor), care nu sunt ajutaţi să înţeleagă şi să-şi improprieze ideea conform căreia toţi sunt egali şi fraţi întreolaltă. Prin urmare, ajung să se jignească reciproc, să se invidieze, să se urască pentru că fac parte din ţări diferite, pentru că aparţin unor religii şi categorii sociale diferite. Se ajunge la o discriminare tot mai accentuată, care lezează şi distruge treptat-treptat relaţiile interumane. De aceea, se impune să luptăm cu toate forţele împotriva rasismului, a discriminării, a violenţei (de orice natură).
Este foarte importantă educaţia pe care copiii o primesc în familie, fiindcă părinţii reprezintă primele modele pe care copiii se străduiesc să le imite. Educaţia de acasă este continuată şi completată de educaţia pe care copiii o primesc la şcoală şi în biserică. Ca atare, între familie-şcoală-Biserică trebuie să existe un raport de interdependenţă.
În acest sens, la nivelul fiecărei parohii s-a iniţiat un program de catehizare a copiilor, a elevilor, un program de educare spirituală şi morală. Nu se urmăreşte anihilarea şi înlocuirea orei de religie din şcoală. Dimpotrivă. Biserica trebuie să colaboreze activ cu şcoala şi invers. Doar aşa putem asigura viitorul „sănătos” al ţării. O ţară care îşi pierde autenticele repere morale şi spirituale se îndreaptă încet, dar sigur, spre dezordine, spre dezintegrare, spre anarhie, spre haos. Viitorul se pregăteşte acum. Trăim în prezent şi ne îndreptăm spre viitor, învăţând constant din greşelile trecutului. Ceea ce fost pozitiv în trecut trebuie preluat şi dezvoltat, iar ceea ce a fost nociv se impune a fi evitat. Există un timp potrivit pentru orice activitate.
Copilul simte lipsa unor persoane competente care să-l modeleze. De timpuriu, el trebuie ajutat să conştientizeze existenţa lui Dumnezeu şi prezenţa Lui în viaţa sa, influenţa şi acţiunea diavolului în lume, are nevoie să fie învăţat ce este binele, virtutea şi adevărul şi ce reprezintă răul, păcatul şi minciuna, ce importanţă are rugăciunea, ca dialog intim divino-uman, ce rol are Biserica în societate, ca mijlocitoare a întâlnirii dintre om şi Creator, ce beneficii colosale aduc Spovedania şi Împărtăşania în existenţa personală a fiecărui creştin, ce prejudicii provoacă băutura, tutunul, jocurile, drogurile, etnobotanicele, desfrâul etc.
Toţi avem datoria de a ne implica efectiv în educaţia noii generaţii. Să nu ne limităm doar la cuvinte, ci să trecem dincolo de ele, stabilind dialoguri strânse cu fiecare copil în parte, identificându-i temerile şi ajutându-l să le depăşească. Astfel, copiii noştri vor învăţa la timp ce înseamnă toleranţa, iubirea, respectul reciproc, iertarea, într-ajutorarea, principii/valori esenţiale după care se vor ghida tot restul vieţii, devenind persoane de încredere în familie, la şcoală, în societate, la locul de muncă, în Biserică.
Să nu uităm: secretul reuşitei educaţiei este EXEMPLUL PERSONAL !!!
Preot Dr. Cristian Boloş
