La adăpostul rafturilor tăcute, în Secția Colecții Speciale și Fond de Patrimoniu a Bibliotecii Județene Satu Mare, se păstrează o parte impresionantă din istoria scrisă a Europei Centrale. Ceea ce pentru vizitatorii obișnuiți poate părea doar o încăpere cu volume vechi, pentru specialiști reprezintă o comoară culturală rar întâlnită: peste 7.600 de tomuri, manuscrise și publicații, dintre care unele au traversat mai bine de cinci secole.
Cel mai vechi exemplar cunoscut din colecție este un Liturghier slavon datat 1585, o mărturie a tradiției religioase și tipografice din spațiul central-european. Însă adevăratele nestemate ale colecției sunt cele cinci incunabule – cărți tipărite înainte de anul 1501, în perioada de început a tehnicii tipografice, imediat după invenția lui Johannes Gutenberg.
O colecție construită în timp, din devotament pentru cultură
Fondul de carte veche al bibliotecii sătmărene nu este rezultatul unei achiziții masive, ci rodul unor donații, comasări de biblioteci, preluări de la școli și instituții desființate, dar și contribuția unor persoane private, iubitori de carte, care au ales să lase urbei o parte din memoria lor culturală.
Colecția cuprinde: carte străină tipărită între anii 1500 și 1800; manuscrise – unele de mare valoare documentară; carte românească veche (1508–1830); volume din secolele XIX și începutul secolului XX. Tematic, colecția reflectă evoluția intereselor intelectuale ale epocii: religie, istorie, filosofie, medicină, științele naturii, geografie, matematică, drept, război și literatură.
În rândul cărții străine din secolele XV și XVI apar tipărituri provenite de la celebre case editoriale renascentiste, precum Aldus Manutius la Veneția, casa Plantin din Anvers sau tipografiile lui Iohannes Froben și Nicolaus Episcopius din Basel.
Incunabule rare și ediții unice
Colecția sătmăreană se mândrește cu cinci incunabule, dintre care unele se numără printre extrem de puținele exemplare existente în lume. Unul dintre cele mai valoroase volume este „Gratianus. Decretum”, tipărit la Basel la 1 septembrie 1486, în imprimeria lui Michael Wensler, cu comentarii de Bartholomaeus Brixiensis. Lucrarea a stat la baza elaborării Corpus iuris canonici (1580), codul fundamental al dreptului canonic. Potrivit Catalogului Național al Incunabulelor și Incunable Short Title Catalogue al Bibliotecii Britanice este singurul exemplar existent în România și unul dintre doar 11 cunoscute în lume, celelalte fiind dispersate în biblioteci din SUA, Germania, Belgia, Olanda, Polonia și Ungaria. Volumul provine din fondul Liceului Reformat din Satu Mare. Tot în colecție se află două incunabule provenite din vestita tipografie venețiană fondată de Aldo Manuzio, unul dintre părinții tiparului umanist: Marcus Tullius Cicero – Tusculanae disputationes, tipărit la Veneția în 1499. Marcus Tullius Cicero – De officiis / Laelius de amicitia / Cato maior de senectute / Paradoxa stoicorum, tipărit în 1500, volum ce a aparținut Școlii Piariste din Carei (1797).
De asemenea, în Satu Mare există încă două incunabule, păstrate în Biblioteca Eparhială Romano-Catolică: o Biblie (partea I), tipărită la Basel în 1498, Eusebius Caesariensis – De evangelica praeparatione. Aceste prezențe confirmă faptul că, deși aflată la marginea marilor centre culturale europene, zona Sătmarului nu a fost niciodată o periferie spirituală: interesul pentru carte a existat aici încă de la începuturile tiparului.
În colecția de carte veche se regăsesc și ediții princeps, precum: Versurile lui Titus Vespasianus, apărute la celebra tipografie aldină în 1513; Schediasmata poetica de Paulus Melissus Chede, tipărită la Frankfurt pe Main în 1575.
O moștenire vie
În cadrul aceleeași secții funcționează Atelierul Memorial „Nae Antonescu”, dedicat istoricului literar considerat „părintele revuisticii românești”. Aici se păstrează peste 6.000 de volume, numeroase periodice interbelice și manuscrise – unele încă nepublicate.
Incunabulele și manuscrisele păstrate la Biblioteca Județeană Satu Mare nu sunt doar relicve ale trecutului, ci repere identitare. Ele spun povestea unor comunități care, indiferent de greutățile vremii, au știut să prețuiască și să protejeze cartea.
Astăzi, în tăcerea sălilor de lectură, aceste volume continuă să respire istorie, iar fiecare cercetător, elev sau vizitator care le privește devine parte din firul lung și neîntrerupt al culturii scrise.
NICOLAE GHIŞAN
