Născută în Satu Mare, Maria Clara Supuran este unul dintre acei artiști pentru care dansul nu este doar profesie, ci identitate, respirație și formă de a fi. Absolventă a Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Facultatea Artele Spectacolului Muzical (2023), și a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (2019), Clara este un exemplu de disciplină, sensibilitate și dedicare față de scena de dans. De-a lungul formării sale, a studiat în centre internaționale prestigioase precum Ballet Chicago și Joffrey Ballet (SUA), Conservatório Internacional de Ballet e Dança Annarella Sanchez (Portugalia), Ermitage Ballet School (St. Petersburg, Rusia), și a participat la workshop-uri și festivaluri în Europa. A evoluat în roluri importante din repertoriul clasic și a câștigat premii de prestigiu în țară și în străinătate.
Astăzi, întoarsă în orașul natal, împărtășește experiența și dragostea pentru balet cu tinerii dansatori, fiind instructor și coordonator al școlii de balet „Micuțele balerine”.
Rep: O scurtă prezentare. Cine este Maria Clara Supuran?
Maria Clara Supuran: Numele meu este Maria Clara Supuran. Sunt sătmăreancă și mă mândresc cu asta. Clasele I-IV le-am urmat la Școala „Constantin Brâncoveanu”, iar clasele a V-a și a VI-a la Liceul de Artă „Aurel Pop” din Satu Mare, clasa de balet. Din clasa a VII-a, pentru a-mi urma visul, am luat decizia împreună cu părinții mei și la îndemnul doamnei prof. Gabriela Tănase, pentru care îi sunt extrem de recunoscătoare, căreia îi datorez faptul că a văzut în mine acel „ceva” care trebuia continuat. Am urmat studiile Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca, liceu pe care l-am absolvit, urmând mai târziu cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secția Artele spectacolului muzical.
Am întâlnit oameni minunați, dăruiți meseriei... Un om căruia îi voi păstra mereu un loc special în suflet este dna prof. Rodica Istrate, profesoara mea din liceu, care, văzându-mi talentul și ambiția, m-a îndrumat, m-a sprijinit, m-a învățat tot ceea ce se putea. Un om deosebit, cu care de multe ori nu aveam nevoie de cuvinte – comunicam din priviri. Un om care mi-a fost alături la bine și la greu, care s-a bucurat alături de mine la fiecare succes și a știut să-mi șteargă lacrimile și să mă motiveze să merg mai departe la fiecare eșec. Pentru asta îi voi fi veșnic recunoscătoare.
Ca orice artist, sunt o fire visătoare, dar în același timp ambițioasă, sociabilă în mediul meu, empatică, dar și emotivă și introvertită.
Rep: De cât timp dansezi? Care a fost momentul în care ai știut că vei deveni balerină?
Maria Clara Supuran: De mică mi-am dorit să mă fac fotomodel, să fiu în lumina reflectoarelor. Azi, ca adult, spun că și a defila pe scenă ține de artă – și nu una simplă. Cursurile de actorie urmate la clasa regretatei Stela Popescu, precum și cursurile de pian, de dans de societate și dans popular, fiind timp de 6 ani componentă a Ansamblurilor „Cununita Năzdrăvană” și mai târziu „Cununița”, mi-au deschis drumul spre lumea artistică a dansului și interpretării. Interacțiunea cu baletul am avut-o destul de târziu, la finalul clasei a IV-a, în urma vizionării unui spectacol de balet pe calculator. Tot ceea ce se întâmpla pe scenă m-a fascinat. Așa am luat hotărârea de a face balet.
Neștiind prea multe despre această artă și despre ceea ce se întâmplă în spatele scenei, totul a început ca o joacă, dar cu convingerea că vreau să devin balerină. Marele meu noroc a fost să o am profesor de balet la clasă pe doamna Gabriela Tănase, care mi-a descoperit talentul și potențialul și m-a încurajat să urmez acest drum.
Rep: Care a fost primul spectacol și ce rol ai avut?
Maria Clara Supuran: Primul contact cu scena l-am avut la sfârșitul clasei a V-a, când, după doar 8 luni de balet, doamna profesoară a avut încredere în mine, distribuindu-mă în rolul principal, cel al Aurorei din baletul „Frumoasa din pădurea adormită”, organizat în cadrul Școlii de Arte. Și mărturisesc că, descoperind tainele scenei la început, nu mi-a fost foarte greu să interpretez acest rol. Acela a fost și momentul în care am decis că acesta este drumul meu.
Rep - Ai interpretat variații și roluri importante din marile capodopere ale baletului. Care rol este cel mai la sufletul tău? Ce scenă internațională sau din țară te-a impresionat cel mai mult?
Maria Clara Supuran - În viața unui artist toate rolurile sunt importante; acestea te desăvârșesc și te împlinesc. De-a lungul carierei am participat la diverse concursuri și workshop-uri în țară și străinătate, fiecare ajutându-mă să mă perfecționez atât în metoda predată în România, metoda Vaganova, cât și în metode noi precum Balanchine și Alonso. Timp de 5 ani am participat la fazele naționale ale olimpiadelor de coregrafie, obținând un loc I, două mențiuni, trei premii speciale. De asemenea, am obținut 2 locuri I și două locuri III la Concursul Dance Star, cu calificări la 6 dansuri la Cupa Mondială din Croația, unde am obținut locul II.
Am obținut o serie de burse de studiu și am participat la workshop-uri la școli de balet de renume din lume: Chicago, New York, Sankt Petersburg, Leiria - Portugalia. Am avut colaborări de-a lungul carierei cu Opera Română Cluj, respectiv cu Opera Maghiară din Cluj.
De-a lungul timpului am interpretat o serie de variații ale rolurilor de solist din diferite balete, care mi-au rămas la suflet, ca de exemplu: Kitri și Dulcineea din baletul Don Quijote, Gamzatti din La Bayadère, Paquita din baletul cu același nume, Esmeralda din Esmeralda, duete din baletele Don Quijote, Pas de esclaves, Paquita, trio din baletul Lacul lebedelor și multe altele.
Dar de departe cel mai drag sufletului meu și care mi s-a potrivit cel mai bine a fost rolul Giselle din baletul cu același nume, cu care am câștigat locul I la Olimpiada Națională de Coregrafie de la Iași. Apogeul carierei mele ca dansator l-am atins cu rolul solistei din baletul Pasărea de foc de George Balanchine, proiect de suflet, cu care mi-am obținut licența ca și coregraf. Pentru toate aceste rezultate am fost premiată doi ani la rând cu Premiul de „Excelență în educație” de către Primăria municipiului Cluj-Napoca.
Un proiect important pentru mine a fost și spectacolul „Maria Clara și prietenii ei – o frumoasă poveste” – un spectacol realizat la Satu Mare ca o încununare a anilor de liceu, în care am pus în scenă cele mai frumoase și îndrăgite roluri ale mele. Dar, pe lângă dansul clasic, am performat și în dans contemporan, dans de caracter, dans popular.
Reîntoarsă de curând în orașul meu natal, am avut o colaborare extrem de generoasă cu Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” Satu Mare, un proiect interesant sub aspectul interacțiunii directe cu publicul iubitor de arta mișcării, „De la Menuet la Vals”, o altă abordare, în care l-am avut partener pe actorul Nagy Csongor și la pupitru pe dirijorul Cristian Spătaru.
În acest moment colaborez ca instructor de balet în cadrul Casei de Cultură Ardud – clasa de balet clasic, în cadrul clubului de dans „Regal Dance” Satu Mare și în cadrul Școlii de Balet „Micuțele balerine”, pe care o coordonez.
Rep: Cum este viața unei balerine? La ce renunți pentru dans?
Maria Clara Supuran: Pentru a atinge performanța în balet, pe lângă talent, este nevoie de foarte mult efort fizic: exerciții în școală, stretching pentru deschidere, forță, rotații. În vacanțe eram nelipsită de la bazinul de înot și sala de fitness. Apoi exerciții și repetiții acasă, unde părinții mi-au amenajat camera astfel încât să pot exersa, cu oglinzi și bară de balet. Acum îmi aloc timp, iar corpul meu, fiind obișnuit cu efortul, mă ascultă. Îmi dedic cam 4 ore zilnic de antrenament.
La ce am renunțat pentru dans? În primul rând, la o mare parte din copilărie. Și nu sunt vorbe mari. Pe bună dreptate se spune că arta cere sacrificii. Iar în cazul unui copil, cel mai mare sacrificiu este să renunți la joacă. Țin minte că eram în clasa a V-a și într-o dimineață, pe la ora 5, m-au găsit părinții jucându-mă cu păpușile, pentru că nu aveam când altcândva să mă joc... Deoarece și la școală învățam bine, fiind premiantă, timpul mi-l împărțeam între orele de balet, lecții, dans popular, înot...
Am renunțat la confortul de acasă – viața la internat, departe de părinți, de familie și de tot ce îți era drag, de la 12 ani. Nu e puțin lucru. De-a lungul anilor am renunțat la multe, în special la dulciuri, care îmi plăceau atât de mult, dar am făcut-o conștient, știind că altfel nu puteam ajunge la rezultatele dorite. Acum, totul e firesc. Este rutina oricărui dansator.
Rep : Ce simți în momentul în care dansezi și ce ți-a adus dansul în viață?
Maria Clara Supuran: Dansul clasic este o altă lume. O lume în care, dacă nu ai har, dedicație și talent, este foarte greu să te menții. Pentru mine, dansul este ca aerul și apa pentru viață. Iar scena este viața mea. Atunci când dansez, mă transpun și trăiesc rolul pe care îl interpretez.
Ce mi-a adus dansul în viață? Momente divine și oameni minunați. Împlinire sufletească și dragoste pentru frumos. Am întâlnit de-a lungul carierei mele oameni care m-au ajutat să cresc și să înfloresc în această nobilă artă. Dar, ca în orice profesie, au fost și momente grele, care m-au întărit și m-au ajutat să mă dezvolt profesional.
Rep: Ai remarcat vreo diferență între cum abordează balerinii români și cei străini pregătirea pentru spectacol?
Maria Clara Supuran: În ambele situații este vorba despre muncă. Ce este fantastic în România este faptul că învățământul vocațional este susținut de stat – ceea ce nu se întâmplă la fel în străinătate, unde, dacă vrei performanță, trebuie să plătești pentru a urma școli de elită. Acolo, castingurile sunt extrem de importante: dai tot ce știi. Dacă cineva te alege, este pentru că asta a căutat. Dacă nu, nu înseamnă că nu ești bun, ci doar că nu ai corespuns tiparului acelui rol. Sigur că performanța implică în ambele părți: costuri, timp, sacrificii, antrenament, susținere și... noroc. Se spune că norocul contează uneori cel mai mult — în cazul meu, confirm.
Rep: Cum este balerina Maria Clara Supuran atunci când nu dansează? Ce alte pasiuni are?
Maria Clara Supuran: Este un om simplu, care vrea liniște și caută să dăruiască mai departe ceea ce a învățat. Am o mică școală de balet, „Micuțele Balerine”, cu ale căror cursante mă mândresc. Sunt fetițe minunate, care visează la fel cum visam eu la vârsta lor. Sunt copii care vor și care doresc, cărora încerc la fiecare oră să le insuflu pasiunea pentru dans. Participăm la concursuri și spectacole, ceea ce le aduce un plus de valoare în drumul lor viitor.
Rep: Ce te face fericită în fiecare zi și care este definiția ta pentru „o femeie frumoasă”?
Maria Clara Supuran: Fericirea este ceva abstract. Nu cred că poți atinge complet acest nivel. Împlinirile, confirmările, recunoașterea valorii artistice — da, acestea sunt stări care te încurajează să mergi mai departe. Am o vorbă: „Dacă nu simți praful scenei și căldura reflectoarelor care te călăuzesc, atunci mai ai de muncă...” Familia și armonia interioară sunt elemente care îmi dau echilibru.
Toate femeile sunt frumoase. Totul ține de tabloul din care fac parte și care li se potrivește. Frumusețea vine din interior.
Rep: Unde te vezi peste 10 ani?
Maria Clara Supuran: Exact acolo unde oportunitățile și alegerile mele se vor potrivi. Să fac ceea ce știu mai bine, aproape de public și de copiii mei.
Mulțumesc pentru această oportunitate. Mulțumesc tuturor celor care îmi sunt alături.
Nicolae Ghisan
