În primul Crăciun celebrat în Anul Promisiunii al diecezei romano-catolice de Satu Mare, mesajul Părintelui Episcop Eugen se distinge prin profunzime biblică, sensibilitate pastorală și o chemare clară la trăirea Crăciunului dincolo de tradiții și aparențe. Este o invitație la a privi Nașterea Domnului ca pe împlinirea iubirii lui Dumnezeu pentru om, într-o lume care are nevoie mai mult ca oricând de lumină, pace și apropiere sufletească.
Pornind de la lecturile solemne ale liturghiei de Crăciun, episcopul Eugen ne conduce spre miezul misterului Întrupării. Profeția lui Isaia vestește pacea și mântuirea, o promisiune care nu rămâne suspendată în istorie, ci se împlinește deplin în Pruncul născut la Betleem. În Cristos, promisiunile transmise de-a lungul veacurilor de proroci devin realitate: nu se naște doar un copil, ci se împlinește planul mântuitor al lui Dumnezeu.
Un loc central în mesaj îl ocupă Prologul Evangheliei după Sfântul Ioan – „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. Episcopul subliniază că aici se află cel mai adânc adevăr al Crăciunului: Dumnezeu cel veșnic intră în timp, Cel nevăzut devine vizibil, iar speranța omenirii prinde chip omenesc. Crăciunul nu este doar o poveste frumoasă sau o tradiție iubită, ci expresia supremă a unei iubiri de neconceput.
Departe de fastul palatelor, Isus se naște într-o familie simplă, într-un loc modest. Astfel, familia, căminul și comunitatea devin spații sfinte, locuri în care Dumnezeu alege să fie prezent. Prin acest gest, Dumnezeu nu evită fragilitatea condiției umane, ci o îmbrățișează, arătând cât de prețioase sunt relațiile dintre oameni.
Mesajul episcopului Eugen coboară apoi în realitatea concretă a prezentului. Crăciunul nu este trăit de toți în bucurie deplină: unii sunt singuri, alții sunt departe de cei dragi, alții poartă durerea pierderilor. Tocmai de aceea, sărbătoarea devine o chemare la solidaritate și compasiune, la a crea familie acolo unde ea lipsește – printr-un gest simplu, o invitație, un telefon, o ascultare sinceră.
Cu realism și delicatețe, episcopul amintește că Dumnezeu nu se impune niciodată. „Ai Săi nu L-au primit” rămâne o avertizare valabilă și astăzi. Cristos bate la ușa inimilor noastre și așteaptă să fie primit, pentru ca Nașterea Sa să nu rămână doar un eveniment istoric, ci să se împlinească în fiecare suflet.
Atunci când Cristos se naște în inimile noastre, neliniștea se transformă în pace, descurajarea în speranță, iar egoismul în iubire. Mai mult, iubirea primită devine dar pentru ceilalți, pentru că cine Îl primește pe Cristos ajunge să răspândească lumină și pace în jurul său.
Mesajul de Crăciun al Episcopului Eugen se încheie ca o binecuvântare adresată întregii comunități sătmărene: o chemare la deschiderea inimii, la primirea Micului Isus și la trăirea unei sărbători autentice, plină de lumina lui Cristos.
Dragi Frați și Surori!
În primul Crăciun din Anul Promisiunii al diecezei de Satu Mare, invit lecturile sfintei liturghii festive să ne ajute ca să aruncăm o privire asupra misterului Întrupării.
Profeția prorocului Isaia despre vestea cea bună anunță pacea și mântuirea lui Dumnezeu. Când profețește că Dumnezeu mângâie poporul său și răscumpără Ierusalimul, el indică deja momentul în care plânsetele copiilor din Betleem vor fi ultimul cuvânt de consolare al lui Dumnezeu. (cf. Isaia 52,7-10)
Iar scrisoarea către Evrei, citită din Lecționar, rezumă lunga istorie a Vechiului Testament, în care mulți oameni și în multe moduri au transmis promisiunea lui Dumnezeu. În cele din urmă, firul promisiunilor indică o singură direcție - către Cristos. De Crăciun, nu numai că se naște un copil, ci se împlinesc profețiile prorocilor. (cf. Evrei 1,1-6)
Începutul Evangheliei după Ioan relatează: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (cf. Ioan 1,1-18). Aceste cuvinte poartă de secole cel mai profund secret al Crăciunului: Dumnezeu cel veșnic a pășit în timp, Dumnezeu cel nevăzut a devenit vizibil, lumina a strălucit prin întuneric și speranța mult așteptată a omenirii s-a născut în Betleem. Esența Crăciunului nu este o poveste frumoasă și nici nu este doar o tradiție, ci este iubirea de neconceput a lui Dumnezeu pentru om.
Evanghelia după Sfântul Ioan nu începe povestea cu scena Betleemului, n-o începe cu îngeri, păstori, o stea sau un prunc culcat într-o iesle. El dezvăluie ușa către eternitate: acolo unde Cuvântul – Isus Cristos – era deja prezent înainte de crearea lumii și în care se află izvorul oricărei vieți și al oricărei lumini. Prin El, Dumnezeu cel veșnic a venit foarte aproape de noi. S-a întrupat, s-a făcut om, s-a născut printre noi.
Isus Cristos, Mesia cel promis de Dumnezeu, nu s-a născut într-un palat, ci într-un grajd dintr-o peșteră, nu într-o splendoare regală, ci într-o familie simplă. Familia Fecioarei Maria și a Sfântului Iosif a devenit prima comunitate de pe pământ care L-a primit. Așadar, de Crăciun, sărbătorim nu doar o naștere, ci faptul că
Dumnezeu intră în relațiile dintre oameni. Căci familia, căminul, comunitatea inimilor umane sunt valoroase pentru El. Când Dumnezeu s-a făcut om, departe de a evita simplitatea și fragilitatea vieții umane, a îmbrățișat-o.
Mulți oameni nu au o situație prea ușoară nici în timpul acestui Crăciun. Unii sunt departe de cei dragi, alții au suferit pierderi, iar alții se luptă cu tăcerea singurătății. Cei care pot fi alături de cei dragi nu ar trebui să uite niciodată că această sărbătoare ne cheamă să formăm o familie chiar și acolo unde aparent nu există. De exemplu, cu o invitație la un prânz festiv, un apel telefonic sau pur și simplu cu o ascultare plină de compasiune și iubire.
Dar Sfântul Ioan mai consemnează: Cuvântul, prin care a fost făcută întreaga lume, a intrat în posesia ei, dar ai Săi nu L-au primit. Această propoziție dureroasă ne amintește că Dumnezeu nu se impune niciodată. Iubirea nu obligă. Cristos bate și astăzi la ușa inimilor noastre.
El așteaptă să-L primim ca să se poată naște și în sufletele noastre. Pentru că, în cele din urmă, Crăciunul nu a avut loc doar în Betleem, ci devine complet atunci când se întâmplă și în noi. Când îi facem loc în inimile noastre Celui care este însăși Iubirea. Când permitem luminii lui Dumnezeu să strălucească și în viețile noastre. Când nu doar că Îl sărbătorim, ci Îl primim pe Isus.
Dacă Cristos se naște în inimile noastre, El transformă neliniștea noastră în pace, descurajarea noastră în speranță și egoismul nostru în iubire. Și poate cel mai important aspect este că El nu ne dăruiește doar nouă daruri, ci și altora prin intermediul nostru. Pentru că iubirea lui Dumnezeu nu rămâne niciodată pentru sine. Cine Îl primește pe Cristos radiază de la sine pace și iubire. Așadar, să deschidem larg ușa inimii noastre pentru ca Micul Isus să se poată naște în ea!
Cu aceste gânduri, vă urez tuturor un Crăciun binecuvântat, o sărbătoare plină de lumina lui Cristos!
+ Episcopul Eugen
