Câteva gânduri despre Sfântul Ioan Botezătorul şi despre Botezul Domnului Iisus Hristos

Activitatea publică a Mântuitorului Iisus Hristos cunoaşte o etapă premergătoare, al cărei exponent este Sfântul Ioan, Botezătorul Domnului. Ioan apare ca împlinire a profeţiilor exprimate de Maleahi şi Isaia. Proorocul Maleahi evidenţiază calitatea lui Ioan de Înaintemergător al Domnului, prin cuvintele: “Iată, Eu trimit pe îngerul Meu (pe Ioan) şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Savaot” (Maleahi III; 1). Aşadar, activitatea lui Ioan constituie un semn că Mesia Cel mult aşteptat vine ca o persoană istorică într-un cadru istoric şi într-un timp istoric. Referitor la mesajul central al propovăduirii Sfântului Ioan, profetul Isaia scria: “Un glas strigă: în pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru” (Isaia XL; 3). Într-adevăr, Ioan, fiu al preotului Zaharia şi al Elisabetei, ultimul prooroc al Vechiului Testament şi cel dintâi al Noului Testament, cel mai mare bărbat născut vreodată din femeie (Matei XI; 11), “boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor”. Era “îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului” (Marcu I; 6, Matei III; 4), “nemâncând pâine şi negustând vin” (Luca VII; 33). Acesta este portretul fizic al Sfântului Ioan, pe care ni-l oferă Evangheliile. Simplitatea sa era completată de o viaţă curată, neîntinată, petrecută în rugăciune şi post, motiv pentru care mulţi oameni, indiferent de starea lor socială, îl căutau, considerându-l un om ales al lui Dumnezeu, un prooroc. Era impresionantă atât înfăţişarea sa, cât şi vocea sa ca de tunet, puterea cuvintelor sale, ce pătrundeau până în adâncul fiinţei ascultătorilor săi. Astfel, “ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele”. Încărcat de smerenie, Ioan profeţea venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pregătind poporul pentru primirea Acestuia: “Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel Ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încăltămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu I; 7-8) şi “cu foc” (Matei III; 11). Misiunea lui Ioan culminează în momentul în care Îl botează pe Iisus: “Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan III; 30). Datorită atitudinii sale ferme şi a sincerităţii de care dădea dovadă, Ioan este arestat, întemniţat şi, în final, ucis, tăindu-i-se capul. Boboteaza (Botezul Domnului) este un praznic împărătesc, care se mai numeşte “Epifanie”, “Arătare”, deoarece acum Se arată Preasfânta Treime: Tatăl, Cel Care a zis: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”, Fiul Iisus Hristos, Cel Ce Se boteza în repejunile Iordanului şi Duhul Sfânt, Ce stătea în chip de porumbel deasupra lui Iisus (Matei III; 16-17). Se mai numeşte “Arătare” acest mare praznic şi pentru că Sfântul Ioan Botezătorul Îl arată lumii pe Iisus prin cuvintele: “Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel Care ridică păcatele lumii” (Ioan I; 29), cum frumos ne învaţă Sfântul Părinte Ilie Cleopa. Sfânta Evanghelie relatează faptul că Iisus vine din Nazaretul Galileii la râul Iordan pentru a primi botezul de la Ioan. Văzându-L pe Iisus, Ioan Îi zice: “Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” Eu care botez cu apă spre pocăinţă, eu care nu sunt vrednic să-Ţi dezleg cureaua încălţămintelor, cum aş putea să Te botez pe Tine, Cel Care ai venit să mântuieşti neamul omenesc, botezându-l cu Duh Sfânt şi cu foc? Sunt eu, oare, vrednic de aşa ceva? Însă, Iisus i-a răspuns Înaintemergătorului Său: “Lasă acum, că aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea”. Ioan, dându-şi seama că acesta este planul lui Dumnezeu, L-a botezat. Acum Se arată în chip desăvârşit Sfânta Treime, acum toată lumea are posibilitatea să-L identifice pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia, în persoana lui Iisus din apele Iordanului. Hristos S-a botezat nu pentru că avea nevoie de curăţire, ci ca să ne reînnoiască în urma căderii în păcat a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, ca să împlinească Legea şi să descopere taina Sfintei Treimi, dându-ne, în acelaşi timp, pildă cum să ne botezăm. Botezul lui Ioan nu I-a fost Domnului “spre iertarea păcatelor”, fiindcă El n-a avut păcatul strămoşesc şi nici păcate personale. El era Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Totuşi, a primit Botezul ca să se împlinească “toată dreptatea”, fiindcă El fusese rânduit dinainte de întemeierea lumii să ia asupra Sa păcatele omenirii. Botezul Domnului are o importanţă deosebită şi datorită faptului că acum are loc sfinţirea firii, a naturii înconjurătoare, a cadrului în care omul îşi desfăşoară activitatea. De Bobotează, preoţii săvărşesc slujba Aghiasmei Mari, adică Sfinţirea cea mare a apei, iar credincioşii, cu evlavie, duc apa sfinţită acasă, deoarece prin ea ne sfinţim cu toţii, se sfinţesc casele şi fântânile noastre şi se izgonesc duhurile cele rele prin puterea Duhului Sfânt. De asemenea, preoţii merg acum în toate casele enoriaşilor, binecuvântându-le prin stropire cu apă sfinţită, cântându-se troparul Bobotezei: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, slavă Ţie!” Slavă lui Dumnezeu pentru toate!