La aproximativ 74 de kilometri de Satu Mare, o oră de drum domol prin vestul României te aduce într-un loc care pare să fi păstrat cu încăpățânare farmecul timpului: Sălacea, una dintre cele mai pitorești și bogate în istorie localități din Câmpia Ierului. Așezat între dealurile Sălacea–Săcuieni și vechiul curs al râului Ier, satul se desfășoară într-un cadru natural generos, unde istoria, tradiția viticolă și patrimoniul arhitectural se împletesc firesc.
Un ținut locuit din zorii civilizației
Puține sate din județul Bihor se pot lăuda cu o continuitate a locuirii atât de veche precum Sălacea. Bogăția vegetației și resursele naturale ale zonei au atras oamenii încă din epoca de piatră. Urme ale culturii de Tisa, datate între 2200–1800 î.Hr., vorbesc despre comunități de pescari și vânători care au găsit aici un habitat ideal.
Pe promontoriul numit Varbot (Varbocz) au fost descoperite urmele unei așezări din epoca bronzului, iar cele mai bogate descoperiri arheologice din zonă aparțin perioadei 1850–1450 î.e.n., când aici înflorea o așezare importantă a triburilor culturii Otomani. Deși obiceiurile funerare din secolele XI–XIV au distrus o parte din vestigiile mai vechi, solul Sălacei rămâne un adevărat tezaur istoric.
Satul celor 1000 de pivnițe – o capitală a vinului din Câmpia Ierului
Astăzi, Sălacea este cunoscută în toată regiunea drept „Satul celor 1000 de pivnițe”, o denumire care nu este deloc exagerată. Tradiția cultivării viței-de-vie este veche de secole, iar relieful domol al dealurilor a permis săparea unor pivnițe adânci, ideale pentru păstrarea vinului.
În prezent, în localitate există aproximativ 970 de pivnițe, săpate direct în deal, aliniate într-un ansamblu unic cunoscut drept strada pivnițelor. Cele mai multe au fost construite în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, iar cea mai veche datează din anul 1803.
Un element care fascinează orice vizitator este diversitatea ușilor: din aproape o mie de pivnițe, nu există două uși identice. Fiecare poartă amprenta creativității meșterului și a familiei care a construit-o – un adevărat muzeu în aer liber al artei populare locale. O plimbare pe strada pivnițelor, însoțită de un pahar de vin oferit cu ospitalitate de localnici, devine o experiență memorabilă.
Podul de piatră – martor tăcut al vechilor drumuri
Un alt reper de mare valoare istorică este podul de piatră din Sălacea, considerat unul dintre cele mai vechi din județul Bihor. Ridicat, cel mai probabil, pe locul unui vechi pod de lemn, acesta exista cu certitudine încă din 1840. Pe sub arcadele sale curgea odinioară râul Ier, care astăzi și-a schimbat cursul.
Deși și-a pierdut funcționalitatea, podul rămâne un monument al istoriei transporturilor, singular prin vechimea și autenticitatea sa, un martor al vremurilor în care comerțul și legăturile dintre comunități se făceau pe drumuri de piatră și apă.
Conacul Komáromi – noblețea secolului al XVII-lea readusă la viață
La câțiva pași de satul Otomani, aparținând comunei Sălacea, se află unul dintre cele mai valoroase edificii istorice din zonă: Conacul Komáromi. Construit în secolul al XVII-lea, acesta a aparținut lui Komáromi György al II-lea, fiul celui mai bogat om din Debrețin, fiu al cunoscutului preot protestant și traducător al Bibliei, Komáromi György.
De-a lungul timpului, proprietatea a trecut în mâinile familiilor Jasztrabszky și Lovass, iar după Dictatul de la Viena, a fost vândută statului român. Regimul comunist a schimbat dramatic destinul clădirii: conacul a fost folosit de Cooperativa Agricolă, apoi a funcționat ca grădiniță. După 1990, lăsat în paragină și locuit de chiriași, edificiul a ajuns aproape o ruină.
Salvarea conacului a venit în anul 2010, când Primăria comunei Sălacea, în parteneriat cu orașul Gyula din Ungaria, a inițiat un amplu proiect de restaurare. Lucrările au început pe 3 septembrie 2012, iar pe 20 august 2013, clădirea restaurată a fost inaugurată oficial.
Astăzi, în Conacul Komáromi funcționează Centrul de informații, educație și prezentare de istorie naturală și peisagistică a văilor Crișului, Barcăului și Ierului. O parte din pavajul original, ușile baroce și picturile murale realizate în stil Al Secco, datând din secolul al XVIII-lea, au fost restaurate cu grijă – picturi comparabile, ca valoare, cu cele din Cetatea Oradea.
Majoritatea obiectelor expuse provin din colecția unui localnic pasionat, care a donat bunurile adunate de-a lungul a zeci de ani. În prezent, conacul este un spațiu viu: găzduiește expoziții, evenimente culturale, conferințe, dar și programe after-school pentru copiii din comună.
Tunelul medieval – o legătură secretă cu trecutul
Lângă conac se află un element spectaculos și mai puțin cunoscut: un tunel medieval perfect conservat, lung de 87 de metri. Acesta duce către un izvor care alimenta odinioară o fântână, asigurând apa necesară conacului și anexelor sale – o dovadă a ingeniozității constructive din Evul Mediu.
Sălacea nu este doar un punct pe hartă, ci un loc unde trecutul respiră prin fiecare pivniță, piatră și zid vechi. Este o destinație pentru cei care caută autenticitate, istorie, vin bun și povești spuse pe îndelete. Un sat care dovedește că patrimoniul, atunci când este respectat și pus în valoare, poate deveni fundamentul unei comunități vii și mândre de identitatea sa.
Nicolae Ghisan
