A mai căzut o stea şi vor mai cădea de-acum înainte. Împreună vor forma, cu timpul, un cer la care vom privi cu mândrie. Duminică, 26 mai 2013, la orele 14.00, peste trei sute de persoane (rude, prieteni, cunoscuţi, admiratori, colegi de echipă) şi-au luat rămas bun de la unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti ai echipei de aur a “Olimpiei”, plecat prea devreme dintre noi, IOAN HELVEI. Cred că steaua lui va străluci, iar telefonul dat s-a auzit şi înregistrat la Poarta Raiului. Sunt sigur că această poartă i s-a deschis!
Fluviu de lacrimi nu poate opri şi spăla durerea trecerii lui Helvei pe un alt tărâm. Duminică s-a ţinut slujba religioasă, pe măsura celor prezenţi, chiar dacă nu a fost de faţă niciuna din oficialităţi. Păcat! Echipa de aur, finalistă în Cupa României, din 1979, s-a strâns în jurul căpitanului ei de atunci Lajos Keizer, foşti jucători cu nume şi renume, care cu buza tremurândă s-au rugat şi şi-au luat “Adio” de la un minunat sportiv. Se vede prin comportamentul celor 14 fotbalişti prezenţi, că au format o familie adevărată, că au fost prieteni adevăraţi, căci prietenia ţine cât viaţa. Să nu se uite că tânărul, pe atunci, Helvei, a jucat la “Steaua”, iar acum, cu regretul din adâncul sufletului meu, văd steaua lui căzândă cu sacul greu, plin de glorie sportivă!
Ce greu le va fi celor din familia lui, nouă, celor care l-am adorat şi-l iubim, Helvei rămânând în conştiinţa noastră, a sătmărenilor şi ţării. S-ar putea ca în centrul municipiului să se realizeze un postament pentru o minge de fotbal luminată, cu echipa de aur a “Olimpiei”.
Teodor Curpaş
