Un caz fără precedent în istoria contemporană: un candidat la prezidențiale, implicat în traficul de copii. Klaus Johannis, omul dreptei care vrea să ajungă la Cotroceni în 2014, făcea parte, în anii ‘90, dintr-o rețea internațională de vânzare de minori în Canada. Pe vremea aceea, el era un simplu profesor de fizică, iar împreună cu soția sa, profesoară de engleză, intermedia adopțiile de copii pentru familii venite de peste Ocean.
Complicitatea instanței
În sentința dată, Tribunalul Sibiu arată că “în ce-i privește pe înfietori, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.4 din legea nr.11/1990. S-au depus toate actele vizând starea lor materială, starea sănătății, fizică și psihică, condițiile de locuit, viața de familie, locul de muncă, motivația înfierii. Analizând toate aceste date, tribunalul conchide că înfietorii pot asigura minorilor înfiați condiții optime pentru întreținerea și creșterea copiilor”.
O decizie judecătorească cel puțin suspectă, chiar ținând cont de acele vremuri tulburi imediat de după Revoluție. În primul rând putem ridica un semn de întrebare legat de perioada extrem de mică în care s-a întocmit dosarul de adopție (nici măcar 2 luni de zile de la data în care copiii au rămas orfani). Rudele nici nu au apucat să le facă soților Iliuț pomana de o jumătate de an (părinții micuților au murit pe 11 iunie), iar sentința definitivă pentru adopție s-a dat pe 14 august 1990.
Ciudat este cum au reușit autoritățile să întocmească dosarul social al părinților adoptivi, luându-se în considerare doar actele depuse la dosar de soții canadieni (cine le-a verificat autenticitatea?) care au demonstrat că au o situație materială bună, că sunt sănătoși fizic și psihic, că există o motivație solidă pentru această adopție.
Cu atât mai dubioasă este decizia judecătorească, în privința așa zisei motivații serioase introduse la dosar de soții canadieni, cu cât cei doi aveau deja doi copii. Oare de ce mai vroiau să adopte încă patru? În general, cea mai bună motivație acceptată de legislația românească și internațională este dorința unor părinți de a adopta un copil în condițiile în care nu pot avea unul din cauze de sănătate (infertilitate, lipsă de virilitate). De aceea ne putem întreba, oare de ce nu au adoptat copiii familia Johannis, știut fiind faptul că domnul primar este steril?
Traficarea copiilor=20 000 de dolari
Singura explicație, susținută de sursele noastre, este motivația financiară, ei încasând 20 000 de dolari (vezi articolele publicate de Justițiarul). Klaus Johannnis a recunoscut în anul 2000, când a candidat pentru primul mandat de primar al Sibiului, că a primit cadouri de la familia canadiană. Dar și așa, legea adopțiilor din 1990 interzicea primirea de foloase necuvenite din procese de adopții de copii. Interesant este faptul că și azi apare în declarația de avere a lui Johannis suma de 9000 de dolari, depusă la bancă din 1990. De unde avea oare acești bani, el fiind la acea vreme un simplu profesor de fizică, iar soția lui, profesoară de engleză, iar părinții săi erau doar simpli muncitori? Mai mult, în 1992 , potrivit Justitiarul.ro, Klaus Johannis își cumpără prima casă (din cele 6 deținute în prezent), cu 75 000 de mărci germane.
Căutările disperate ale familiei Iliuț
Dar să revenim la drama familiei Iliuț. După ce copiii au fost dați în adopție și iau drumul Canadei, începe a două perioadă din tragedia acestor oameni. Mătușa copiilor ne-a declarat că Mica (n.r. bunica) a acceptat adopția cu condiția ca nepoții săi să vină în fiecare an, în vacanță, în țară, la casa lor părintească. Când a văzut că nu primește nicio veste din Canada, Maria Iliuț a început să trimită scrisori la adresa pe care le-au lăsat-o canadienii. Dar toate scrisorile trimise, timp de mai mulți ani (vreo 100 după cum ne-a declarat Mioara Iliuț) s-au întors, ceea ce denotă faptul că adresa era falsă. Pentru că nu știa nimic de copii, “Mica”, împreună cu fiica sa (mătușa copiilor) s-a dus acasă la familia Johannis.
“De fiecare dată când i-am căutat, au fugit de noi. La un moment dat, am găsit-o pe scările blocului pe Carmen, dar a luat-o la goană și l-a sunat pe Klaus. El a ieșit la noi și a început să ne înjure. Mica l-a întrebat unde sunt copiii, dați-ne un semn de viață de la ei. Paștele mamei voastre de sărăntoci!, acesta a fost răspunsul. Și i-a dat un șut în fund lui Mica. Așa de fiecare dată când îi căutam și le ceream socoteală, ne făceau în toate felurile, ne amenințau că vedem noi ce pățim”, s-a destăinuit Mioara Iliuț.
Văzând că nu obține nicio veste despre copii, “Mica” a trimis memorii la toate instituțiile statului: Poliție, Parchetul General, Parlament, Președinție.
Plângeri la organele abilitate
Într-o plângere depusă la Parchetul General, în 23 aprilie 2001, Maria Iliuț (Mica) cere procurorilor “să dea ordin pentru efectuarea unei anchete care să ducă la aflarea adevărului despre cele întâmplate cu nepoții mei(…) În 1990, imediat după înmormântarea fiului meu și a norei mele, în luna iunie, s-au prezentat la domiciliul meu soții Johannis Klaus și Carmen, împreună cu o familie de canadieni pentru a ne convinge pe mine și pe soțul meu să le încredințăm nepoții pentru înfiere, ei zicând că în Canada e bine și că și ei au o fetiță de 5 ani pe care o încredințează acestor canadieni. Lucru care s-a dovedit a fi minciună deoarece am aflat după aceea că ei nu au avut copii. La fel m-au mințit că îmi vor aduce nepoții anual sau măcar o dată la 2 ani”. În continuarea plângerii, bunica povestește că “ în data de 14 august 1990 ne-am prezentat la Tribunalul Sibiu pentru legalizarea adopției. Aicea am cunoscut-o pe Scultelnicu Maria din Sibiu care a dat-o și ea pe fetița ei, în vârstă de 4 luni, tot la familia de canadieni. La tribunal s-au aflat și familia Johannis, el rămânând jos la mașină. Tot împreună cu Johannis Carmen se afla și o a doua familie de canadieni, care au înfiat și ei 5 copii”, se mai arată în plângerea penală.
Maria Iliuț mai afirmă că “după aproximativ 2 ani am căutat-o pe Johannis Carmen la liceul Gheorghe Lazăr unde era profesoară și am întrebat-o ce știe de nepoții mei. Dar am fost agresată și lovită cu piciorul de Johannis Klaus, care a fost chemat prin telefon de acasă de soția lui”.
În final “Mica”, solicită procurorilor să dispună “continuarea cercetărilor” pentru a afla ce s-a întâmplat cu nepoții săi, de care nu mai știe nimic de 11 ani.
“Vă rog, dacă adopția a fost ilegală să luați măsuri pentru ca vinovații să fie pedepsiți”, este rugămintea adresată procurorilor de Maria Iliuț.
Traian Băsescu știe
De asemenea, potrivit justitiarul.ro, bunica copiilor a trimis un memoriu și lui Traian Băsescu în 2007, “ca fiind unica soluție” pentru elucidarea situației celor 3 copii.
“Despre soarta nepoților mei nu mai știu nimic din 1990. Domnul Johannis ne-a promis că-i duce la un trai mai bun, să învețe meserie și limbi străine. A zis că mă vor vizita, la domiciliul meu din Rășinari, de două ori pe an. Domnul Johannis nu și-a ținut promisiunea. Încercările de a-l găsi timp de doi ani au rămas fără rezultat. L-am întâlnit la cancelarie, la școala unde lucra. La întâlnire eu eram bucuroasă, dar dânsul era nervos și mi-a pus mâna în piept și m-a înjurat. A zis că dacă-l mai caut, o pățesc rău de tot. Eu nu doream decât să spună unde sunt copiii și dacă mai trăiesc. Nu doresc la nimeni să treacă prin ce am trecut eu să-ți vezi morți doi copii și nepoții plecați prin străini. Nu am ştiut că voi fi înşelată, că mă aşteptau toată ziua şi era pe capul meu cu soţia lui, care m-a minţit că are şi ea o fetiţă şi pleacă odată cu ai mei. Eu fiind supărată după cele întâmplate cu părinţii lor, nu am realizat ce se întâmplă. Era de faţă şi mama fetei, nora mea, care zicea şi ea să-i dau pentru ajutor, că le vor da o meserie şi trai mai bun. Eu nu i-am dat nici pe bani sau pe alte obiecte. Există Dumnezeu pentru toţi, dar pentru ei nu! Atâta bucurie să aibă cei care ne-au luat copiii şi nu-mi dau nici un răspuns. Atât mai vreau înaintea morţii, să ştiu dacă nepoţii mai trăiesc pentru că sunt foarte bolnavă. Pentru înşelăciunea lui Klaus, care a dus sute de copii. Avea o cameră unde-i ţinea, la prietenul lui Mitrea Ioan, care a decedat în chinuri grele, că a ştiut şi nu a spus (…)Să nu mă lăsaţi fără răspuns, domnule președinte”, se mai spune în plângerea depusă de Maria Iliuț la Cotroceni.
Până la urmă polițiștii de la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Sibiu au întocmit o anchetă pe acest caz în 2000. Însă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dat NUP față de Carmen și Klaus Johannis în dosarul 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale.
Tot în 2000 familia Iliuț a sesizat și comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din cadrul Camerei Deputaților. Nu s-a rezolvat nimic nici aici. Apoi, cazul a fost îngropat definitiv. Bătrâna Maria Iliuț (Mica) a murit acum doi ani cu o mare amărăciune în suflet, deși s-a zbătut în ultimii ani de viață să afle măcar dacă nepoții săi mai trăiesc. Acum, fiica sa, Mioara Iliuț, a primit cu limbă de moarte de la mama sa să continue lupta cu sistemul ticăloșit pentru a afla adevărul.
“Măcar să știm că trăiesc, că sunt bine, nimic mai mult. Dar ne este teamă că sunt morți. De aia nu vor să ne spună nimic, de aia sunt nervoși cei din familia Johannis când le cerem socoteală”, ne-a mai spus, cu tristețe în glas, doamna Iliuț.
articol preluat de pe ancheteonline.ro
