Mii de hectare de livezi au “dispărut”



livada

Pe pieţele din judeţ, fructele autohtone sunt tot mai rare şi mai puţine. În timp ce tarabele sunt pline cu mere, pere, struguri, piersici, caise din Turcia, Grecia sau alte ţări exotice, sătmărenii duc dorul fructelor autohtone. Puţine şi scumpe, fructele româneşti au devenit aproape o delicatesă. Unul dintre motive este şi decimarea livezilor odată cu retrocedarea terenurilor.

Producţie tot mai slabã
Chiar dacă fructele româneşti sunt recunoscute pentru gustul lor, cele de import, pline de pesticide, au câştigat la definitiv războiul cu fructele autohtone. Şi nu pentru că ar fi căutate cele străine, ci pentru că ale noastre sunt pe cale de dispariţie. În judeţ suprafeţele cultivate cu pomi fructiferi s-au redus de la an la an, iar producţia tinde încet către zero. Criza fructelor a început imediat după ce livezile au ajuns în posesia proprietarilor de drept. Oamenii nu au avut bani pentru exploatarea intensă a livezilor, iar pomii lăsaţi în paragină nu au mai dat producţii satisfăcătoare. Livezi întregi au fost defrişate sau lăsate în paragină, iar cele rămase nu mai oferă nici calitate, nici cantitate. Dacă în trecut judeţul Satu Mare era cunoscut ca un producător şi exportator de fructe, acum se mai găsesc doar câteva firme de mici dimensiuni care se mai îndeletnicesc cu astfel de activităţi. Dispariţia livezilor şi implicit a fructelor autohtone a făcut ca importul să crească exponenţial în ultimii ani. Prin urmare, lupta cu pesticidele din fructe este deja o bătălie pierdută.

Statisticile vorbesc de la sine
Datele culese de către Institutul Naţional de Statistică sunt mai mult decât elocvente în acest caz. De exemplu, dacă la nivelul anului 1990 în judeţul Satu Mare existau un număr de 9.337 de hectare de livezi, după două decenii mai existau numai 6.800 de hectare, ceea ce înseamnă că aceste suprafeţe au scăzut cu 2.537 de hectare. Sătmărenii nu îşi pot spune speranţa nici în judeţele limitrofe, acolo unde se înregistrează aceeaşi tendinţă îngrijorătoare. Astfel, dacă în 1990 existau în judeţul Bihor 11.344 de hectare de livezi, două decenii mai târziu mai existau numai 4.102 de hectare, ceea ce înseamnă o scădere de 7.242 de hectare. La nivelul judeţului Sălaj existau în primii ani de după Revoluţie 7.218 de hectare de livezi, iar după 20 de ani s-a ajuns la 4.323 de hectare, cu alte cuvinte, o scădere de 2.958 de hectare.

“Importatorii” dau lovitura de graţie
Producătorii autohtoni de fructe sunt loviţi din plin de importurile de astfel de categorii de produse. De cele mai multe ori acestea se expun spre vânzare la preţuri egale sau chiar mai mici decât produsele autohtone în urma unor şmecherii de natură fiscală. De exemplu, fructele importate sunt subevaluate în vămi la nişte preţuri ridicol de mici comparativ cu valoarea de vânzare a acestor mărfuri în pieţe. În aceste condiţii, pe lângă concurenţa neloială pe care o suportă producătorii autohtoni, statul e păgubit sistematic, iar speculanţii se îmbogăţesc în ritm susţinut, unele produse ajungând să fie vândute cu un adaos comercial mult mai mare faţă de preţul iniţial. În această perioadă firmele mici care sunt angrenate în operaţiuni de import fructe, care au mare căutare în pieţe, dau lovitură după lovitură. Aşa se ajunge ca pieţele din judeţ să fie controlate în exclusivitate de intermediari, care dictează preţuri stas, care le asigură profituri decente fără prea mari bătăi de cap. Mai mult, o parte dintre ei deţin chiar şi certificate de producător de fructe. Este aproape imposibil de înţeles unde ar fi posibil să existe livezi de bananieri sau portocali în judeţ. Toate aceste fructe vin, de fapt, prin vămi.

Ciprian Bâtea





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts