Bună-i vorba românească...”după război mulți viteji s-arată”. Așa și cu cei 19 milioane de selecționeri ai României care au umplut sfântul facebook cu păreri și critici la adresa Naționalei lui Tata Puiu. Până la urmă să zicem mersi c-am luat un punct și că mai tragem speranțe că duminică vom bate Albania și ne vom duce în faza a doua. Până la urmă și Tata Puiu lucrează cu materialul clientului...Echipa asta nu poate mai mult și basta. Dacă era 2-0 în minutul 20 pentru elvețieni n-aveam ce comenta, așa vedem destui deștepți ...că de ce n-a jucat Sânmărtean ori Stanciu sau că de ce l-a scos pe Raț. Ce a căutat Prepeliță acolo, chiar așa ce a căutat??? Nu mai revin asupra avancronicii de aici din colț. Am pomenit parcă atunci că o remiză ar fi minunată. Acum ce facem cu Albania. Jucăm Hora Unirii cu ei? Apros pos...Știați că imnul lor e compus de Ciprian Porumbescu și l-am cântat cu toții la școală sub formula...”Pe al nostru steag e scris unire”? Albanezii sunt ca și eliminați...dar noi suntem în stare să-i batem dacă și francezii s-au chinuit 90 de minute cu ei? Încercăm mâine niște răspunsuri...
În rest, ce n-a prea reușit UEFA, adică să-i trimită pe ruși acasă, e pe cale să facă Slovacia. Hamsik a fost fenomenal și Rusia mai are doar varianta victoriei în ultima etapă , cu Țara Galilor pentru a spera la faza a doua.
Ca o concluzie după ziua de marți... zicem clar: suporterii României mai tari la turneul final ca și Naționala lui Tata Puiu. Până și orgolioșii francezi au aplaudat de la balcoane șirul imens de fani ce a colorat în roșu galben albastru drumul spre Parc des Princes...Și ca un amănunt...SATU MARE era în fruntea...manifestanților! Bravo nouă și...sătmărenilor de la Paris!
