VOUĂ VĂ PASĂ?

De un an de zile, de la apariția pandemiei de covid 19 , în România competițiile sportive pentru amatory și mai ales pentru copii și junior au fost oprite. De un an de zile copii stau în case iar la orele de sport li se cere să și pună mască...Oricât de pasionat ar fi de fotbal, baschet, handball, scrimă sau orocice alt sport, un copil ținut acasă de un an, fără a avea o competiție , un concurs își pierde motivația și se complace în a lenevi în fața unui monitor... Fostul atacant al Olimpiei, Adrian Dulcea , acum antrenor la liga a 3-a la unirea Bascov dar și antrenor la mai multe grupe de copii și junior, trage un semnal de alarmă și cere cu disperare repornirea sportului și a competițiilor la nivel de copii și junior. ” I-am văzut pe băieții pe care îi antrenez oprindu-se și pierzând motivația, răsfățându-se în lene fără să își dorească nimic mai mult decât să petreacă timp dormind sau urmărind un joc video. Băieții de 15 ani care au fost întotdeauna prezenți la antrenamente înainte de pandemie, renunță acum la sport pentru că nu mai au obiective,băieții care ar dori să participe la antrenamentele de după-amiază, dar care nu pot face acest lucru, deoarece lecțiile de la școală au fost mutate în același timp online.😥 Lor li s-a refuzat posibilitatea de a socializa cu prietenii și colegii de clasă înainte de a închide școala și acum li se refuză singurul mod prin care își pot dezvălui frustrarea într-un mod controlat și constructiv. Își petrec zilele în interior (pentru că să recunoaștem, copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 15 ani nu merg să alerge dacă trebuie să o facă individual), stând în fața computerului sau întinși pe pat. Am trăit pentru sport toata viata mea și am luptat întotdeauna cu stilul de viață sedentar al tinerilor și cu dispersia în mediul școlar și sportiv. Știți cât de greu este acum să-ți vezi copiii renunțând fără să poți face nimic din cauza unor restricții cel putin hilare? Ani și ani de muncă grea pentru a face oamenii să înțeleagă importanța sportului și a relațiilor într-o echipă, se estompează într-o secundă. Cum te pot convinge să nu renunți dacă nu mai vrei să faci sport, fără să-ți pot oferi speranță în schimb, obiective viitoare precum meciuri sau turnee, fără antrenamente și fără ca prietenii tăi să te aștepte pe teren ? Dar, mai presus de toate, ce îi spui unui copil de 15 ani când întreabă de ce prietenul său din clasă se poate antrena ca până acum, doar pentru că este înscris într-un campionat de interes național pentru un alt sport, în timp ce el nu este? Există sportivi din categoria A și categoria Z? De ce un băiat care a ales un sport nerecunoscut sau e prea mic pentru a se înscrie într-o categorie de interes național nu are aceleași drepturi de a practica sport ca și cei care pot continua să se antreneze ca până acum? Mă tem că, odată ce pandemia a fost depășită și normalizată, daunele provocate copiilor și tinerilor vor continua câțiva ani.” A scris Adrian Dulcea pe pagina lui de facebook. Și nimeni nu vorbește despre asta, de parcă problemele unei întregi generații nu ar fi fost suficient de importante.