”Sunt dovada vie că se pot face ambele la cel mai înalt nivel” a fost răspunsul Amaliei Tătăran la întrebarea firească a reporterului dacă sportul de performanță și ”cartea” pot face casă bună împreună...
Da, Amalia Tătăran e exemplul de care orice părinte are nevoie atunci când ezită să-și lase odrasla la sport ori la Liceul Sportiv pe motiv că învățătura trece pe plan secund.
Amalia Tătăran e una dintre cele mai bune spadasine lansate de școala sătmăreană de scrimă.
A început să practice scrima la 9 ani în paralel cu artele marțiale la Nord Vest Karate.
A ales până la urmă spada unde i-a scos multe fire albe antrenorului Csiszar Francisc, dar împreună au reușit performanțe deosebite.
Are în palmares, printre altele, argint cu echipa României la Campionatul European de Scrimă din 2013 si o medalie de bronz la Campionatul European de la Tbilisi 2017.
A câștigat cu echipa României medalia de aur la Jocurile Olimpice Europene de la Baku (2015).
În aprilie 2017 devine vicecampioana continentala în proba individuală a Campionatului European de tineret (U23) de la Minsk, in timp ce la Vicenza, 2015, a obținut un bronz la aceeași categorie.
Este multipla campioana naționala, ultimul titlu la seniori l-a obținut in 2023, in Satu Mare. E legitimată la Dinamo București iar ca picanterie, la 18 ani a cucerit Cupa României în sala Alexandru Csipler după ce o învingea în finală pe marea favorită, Ana Maria Brânză.
Povestea doctoratului
”Fiind copil, am avut și eu modele în carieră, modele precum doamnele Elisabeta Lipa și Laura Badea, iar exemplele ar putea continua. Aceste doamne au scris istorie în sportul românesc, fiind super-campioane și totodată, un etalon al sportului de înaltă performanță și al modestiei, decenței și al profesionalismului, de asemenea, acestea finalizând și studiile doctorale în cadrul UNEFS București.
,,Pactul” pe care l-am făcut cu ai mei când aveam vârsta de 5 ani, atunci când am început să practic sportul, a fost unul foarte bine stabilit și clar. Tata mi-a spus ca voi practica sportul de performanță, iar mama l-a completat, adăugând ca voi face și școală, astfel încât, trebuia să le respect dorințele. În toți anii de școală, nota 8 sau 9 nu prea exista în carnetul meu. De ce? dacă luam o notă ,,mică” (8 sau 9), pedeapsa era să nu merg la antrenament. Aceasta era cea mai mare și dureroasă pedeapsă pentru mine, să nu pot să merg să mă antrenez. Am iubit și iubesc sportul, nu concepeam să nu pot să merg la antrenament. Totodată, am avut parte de un antrenor de excepție, dl. Csiszar Francisc, un antrenor pentru care a primat mereu și școala, fiind constant interesat de situația școlară a sportivilor săi.
Până când am decis să mă transfer la Clubul Sportiv Dinamo București, am fost elevă la școala gimnazială nr. 7, ,,Mircea Eliade”, ulterior transferandu-mă la ,,Liceul cu Program Sportiv” din Satu Mare. Am avut parte de profesori de excepție, care m-au ajutat să evoluez și să îmi consolidez cunoștințele și am reușit să obțin diploma de bacalaureat fără probleme, finalizând liceul ca ,,Șef de promoție” în anul 2013.
Mi s-a părut ca nu este suficient, am considerat că dacă tot am făcut atâta sport, măcar să am o diplomă în acest domeniu, iar de la dorința de a avea o diplomă de licență în domeniu, Dumnezeu m-a ajutat să obțin mai multe:
- diplomă de licență obținută in cadrul UNEFS București, specializarea Sport și Performanță Motrică
- diplomă de master, specializarea Performanță în sport, tot în cadrul UNEFS
- diplomă de master, specializarea Managementul Organizațiilor și Evenimentelor Sportive, în cadrul Universității din Craiova
- Carnet de antrenor, specializarea scrimă.
Finalizând studiile enumerate mai sus, am realizat că am parcurs etape importante din viața mea, dar totuși mi se părea prea puțin.
În vara anului 2019, am avut curajul să mă înscriu la studiile doctorale.
De ce? Motivele sunt multe, voi spune doar câteva:
1. Sportul a format omul și sportivul Amalia Tataran.
2. Am realizat că momentele și emoțiile cele mai frumoase pe care le-am trăit, au fost pe podium, în competiții, în echipele reprezentative ale clubului și României.
3. Datorită sportului am văzut numeroase țări, am avut șansa să trăiesc înconjurată de mulți campioni mondiali, europeni și olimpici. Și lista ar putea continua…
Recunosc că am făcut sacrificii și a fost un drum anevoios, dar am învățat că nimic în viață nu am obținut ușor, realizând că sportul mi-a oferit atât de multe, încât trebuie să-l recompensez cu ceva, lăsând ceva scris în urma mea.
Sportul m-a învățat multe, m-a format, educat și maturizat, iar acesta a fost modul prin care am considerat că pot să-i mulțumesc și să îi ofer ceva în schimb, să fiu doctor în Știința Sportului și Educației Fizice.
Vreau să cred că puterea exemplului încă mai dă randament și să demonstrez că se poate face școală în orice circumstanțe, în orice școală, liceu sau universitate. Important este să îți dorești să evoluezi, să investești în viitorul tău și să îți organizezi prioritățile.”- AMALIA TĂTĂRAN.
