La sfârșitul secolului al XVIII-lea, comitatul Satu Mare (Szatmár) acoperea aprox. 5.852 km², fiind structurat în patru plăși: Baia Mare, Crasna, Nyír și Szamos. Comitatul era străbătut de Tur, Someș și Crasna, iar navigabilitatea Someșului și Tisei facilita comerțul. Existau trei orașe libere regești: Satu Mare, Baia Mare și Baia Sprie, plus 16 târguri și peste 250 de sate/cătune.
Prima numărătoare modernă a populației în regiunile coroanei maghiare—recensământul lui Iosif al II-lea (1784–1787)—a înregistrat detaliat gospodăriile, starea civilă, confesiunea și categoriile sociale. Totalurile diferă în funcție de includerea sau nu a orașelor libere regești în suma comitatului: 134.559 locuitori pentru „comitatul” propriu-zis (fără agregarea orașelor libere), cu o densitate rezultată în jur de 22,9 loc./km²; 150.543 locuitori dacă se consideră explicit „comitatul cu orașele libere regale”.
Acest „dublu total” explică discrepanțele din literatură (ex.: 22,9 vs. 26 loc./km² în tabele diferite).
Structura confesională
Recensământul nu a întrebat etnia, dar a notat confesiunea (romano-catolici și greco-catolici la un loc). Pentru totalul de 134.559 persoane, distribuția arăta astfel: Catolici: 95.230, Reformați (calvini): 36.300, Luterani (evangheliști): 450, Ortodocși: 10
Evreii: 2.569 (majoritar în zona rurală din jurul Careiului; în orașul Satu Mare locuiau doar 4 persoane evreiești)
Această structură sugerează un amestec de maghiari (preponderent reformați), germani (adesea luterani sau romano-catolici), români și ruteni (mai ales greco-catolici), fără a permite însă o estimare etnică certă.
Structura socială și pe sexe era următoarea: Bărbați: 62.403 (dintre care 38.001 necăsătoriți), Femei: 59.225.
Nobili: 8.614 (cei mai mulți în plasa Szamos; Baia Mare avea 1.013 nobili)
Categoria socială dominantă era cea a jelerilor (coșari/chiriași rurali), urmați de țărani liberi; orășenii erau concentrați mai ales în plasa Baia Mare.
Urban vs. rural
Populația era preponderent rurală. Dintre orașele libere, Satu Mare avea cea mai mare populație urbană și creșteri constante între 1720 și 1787; în schimb, Baia Mare și Baia Sprie depindeau de ciclurile mineritului și au înregistrat scăderi punctuale în anii 1780.
Plasa Nyír conducea la numărul de locuitori (teren agricol fertil, deși fără orașe), urmată de Baia Mare (mineritul, lemnăritul) și Szamos (administrativ, cu orașul Satu Mare). Crasna avea un profil agrar. Această ierarhie reflectă dublul motor al comitatului: agricultura cerealieră și vița-de-vie în câmpie/coline, respectiv minerit în zonele montane.
Migrație și colonizări: germanii „șvabi sătmăreni”
Din 1712 până spre 1815, nobilii (în special familia Károlyi) au colonizat în jurul Careiului sute de familii germane (șvabi sătmăreni), ceea ce a lăsat urme demografice și culturale vizibile în târgurile sud-vestice ale comitatului (Petrești, Foieni, Căpleni etc.).
Perioada 1785–1787 a fost marcată de foamete (pe fondul „micii ere glaciare”), cu recolte compromise și mii de victime în Maramureș, Satu Mare și Bihor. Cu toate acestea, pe termen lung, trendul de secol XVIII rămâne ascendent, anticipând creșterile substanțiale din secolele XIX–XX.
Concluzii:
Dimensiunea populației: ~134,5 mii locuitori (comitatul) sau ~150,5 mii (cu orașele libere), densitate între ~23–26 loc./km² în funcție de formula de calcul din surse.
Structură: rural dominant; distribuție confesională dominată de catolici și reformați; minorități luterane și iudaice mici numeric, dar vizibile în rețeaua târgurilor.
Factorii economici: agricultură în câmpie/coline (Nyír, Crasna) și minerit în zona Băii Mari – ambele modele atrăgând și reținând populație.
Mobilitate: colonizări germane în jurul Careiului (șvabi sătmăreni), cu impact demografic și confesional.
Contextul crizelor: foametea de la mijlocul anilor 1780 atenuează creșterea pe termen scurt, dar nu inversează trendul general al secolului.
Surse principale:
Paula Virag, studii publicate în reviste locale (tabelele cu totaluri, densități, confesiuni, structură pe sexe și pe plăși; contextualizări administrative).
Literatură despre colonizarea șvabilor sătmăreni (sinteze și hărți ale fluxurilor din secolul XVIII).
Sinteze privind fondurile de recensăminte habsburgice (context metodologic).
Nicolae Ghisan
