Cu adâncă tristețe am aflat că s-a stins, la venerabila vârstă de 92 de ani, una dintre cele mai iubite și respectate figuri ale Ţării Oaşului – Floarea Finta din Negreşti Oaş, cunoscută de toţi drept Mătuşa Floare. Am avut șansa și onoarea să întâlnesc o femeie simplă, dar de o nobleţe sufletească rară, care a dus în sine moștenirea unui întreg neam și a fost, vreme de aproape un secol, o păstrătoare a identităţii și tradiţiilor oșenești.
În anul 2012, Ministerul Culturii a recunoscut contribuția ei excepțională, acordându-i titlul de „Tezaur Uman Viu”, cea mai înaltă distincție care se poate oferi unui om de cultură tradițională. Astfel, numele său a fost înscris în patrimoniul UNESCO, alături de alte personalități care, prin viața și munca lor, au păstrat vii tradițiile românești autentice.
O viață dăruită tămăduirii și binelui
Încă din tinerețe, Floarea Finta a învățat de la mama sa arta vindecării cu plante – o știință veche, transmisă din generație în generație, bazată pe credință, intuiție și dragoste pentru oameni. Așa a devenit, de-a lungul decadelor, cea mai cunoscută tămăduitoare din Ţara Oaşului, la care au venit mii de oameni, căutând alinare pentru arsuri, tăieturi, răni sau alte suferințe trupești.
„Rețetele din plante medicinale le-am primit de la mama mea, care și ea le-a moștenit de la mama ei și tot așa, din bătrâni. E o taină, o legătură care nu se rupe”, povestea cu blândețe Mătușa Floare, atunci când era întrebată despre secretele ei.
Leacurile pe care le prepara erau simple, naturale, dar întotdeauna eficiente. Vorbea despre ele cu o modestie care ascundea o mare pricepere: „Ceea ce vindec eu e bun la arsură, tăietură, la orice rană. Am vindecat și mulți oameni cu hemoroizi. Tot ce fac e cu plante din grădină, cu ceară curată și credință în Dumnezeu.”
Ca orice tămăduitor adevărat, niciodată nu a luat bani pentru ajutorul oferit. Credea cu tărie că darul vindecării își pierde puterea dacă este vândut. „Numai așa își face efectul leacul”, spunea ea, convinsă că mila și iubirea față de aproapele sunt ingredientele cele mai puternice.
Pe lângă priceperea de a tămădui, Floarea Finta știa și să „vorbească” cu omul bolnav. „Trebuie să știi grăi cu bolnavul, să-l liniștești, să nu se îngrijoreze. Rana se leagă, se pansează și se lasă în pace. Omul trebuie să fie tare, curajos.”
Meșteșugul din mâinile unei femei oșence
Dar Mătușa Floare nu a fost doar o vindecătoare. A fost și o meșteriță desăvârșită, o creatoare de artă populară care a dus mai departe portul oșenesc, cusut cu migală și încărcat de simboluri. A confecționat cămeși, zadii, zgărdane, clopuri, straițe și chiar podoabe miniaturale inspirate din motivele tradiționale ale zonei.
Multe dintre aceste creații au fost expuse la târguri și expoziții de artă populară, unde erau admirate pentru autenticitatea și frumusețea lor. De pildă, la Târgul de Mărțișor din Baia Mare, Mătușa Floare a fost o prezență constantă, alături de alte personalități locale precum Hotca Floare – „Luminător al Satului” –, prezentând pentru prima dată mărțișoare cu motive oșenești, care au atras privirile vizitatorilor din întreaga regiune.
Casa ei din Negrești-Oaș era un adevărat altar al tradiției. Într-o odaie plină de obiecte vechi, costume populare, ulcioare, farfurii și fotografii realizate de renumitul etnograf și fotograf Ioniță G. Andron, Mătușa Floare păstra cu sfințenie trecutul. Fiecare obiect avea o poveste, fiecare colț respira istorie și dragoste pentru frumos.
„Fiecare lucru mă leagă de cineva drag. Le-am adunat cu grijă, ca să nu se piardă. Aici e toată viața mea, toată familia mea.”
Primăria Negrești-Oaș, împreună cu Casa Orășenească de Cultură, a făcut demersuri pentru ca această locuință să fie inclusă în circuitul turistic și cultural al zonei, drept mărturie vie a spiritului oșenesc.
O viață de familie, credință și seninătate
Floarea Finta a fost mama a nouă copii, dintre care șapte sunt în viață, răspândiți în lume – în SUA, Austria și Italia – în căutarea unui trai mai bun. A avut peste 15 nepoți și patru strănepoți, pe care îi pomenea mereu cu drag și dor.
Chiar și la vârsta senectuții, Mătușa Floare era plină de energie: ieșea la câmp, își tăia singură lemnele, iar iarna meșterea la haine sau podoabe tradiționale. Întotdeauna zâmbitoare, ea spunea că secretul longevității este credința, bunătatea și veselia:
„Eu n-am supărat pe nimeni. Dacă am putut ajuta, am făcut-o cu dragă inimă. După ce să stai supărat? Mai bine râzi, ești vesel.”
O moștenire care va dăinui
Prin tot ce a făcut, Floarea Finta a fost mai mult decât o femeie dintr-un sat oșenesc. A fost o punte între generații, o mărturie vie a unei lumi care, încet-încet, se stinge, dar care prin oameni ca ea continuă să trăiască în sufletul comunității.
Astăzi, odată cu plecarea Mătușii Floare, se stinge o parte din lumina blândă a Ţării Oaşului. Dar în același timp, se aprinde o flacără de recunoștință și respect pentru ceea ce a lăsat în urmă – o moștenire spirituală, culturală și umană de neprețuit.
În inimile celor care au cunoscut-o, chipul ei bun, zâmbetul cald și vorba blândă vor rămâne pentru totdeauna. Iar casa ei, plină de comori și amintiri, va continua să spună povestea unei femei care a știut să trăiască frumos, cu rost, în armonie cu oamenii și cu Dumnezeu.
Nicolae Ghisan
