Marea minune a lumii
A opta minune a lumii
Ştim că s-a născut cea dintâi.
Înainte de Templu, de Colos, de grădini suspendate,
S-a născut copilul!
Aşa-i că nu-s şapte?
Să sune trâmbiţele omenirii,
S-audă şi negru şi alb şi galben
Că legea cea mai firească a firii
E dragostea pentru marea minune a lumii!
Foamea lumii
De ce mai mor copii de foame?
Bucuria lor, pierdută-n neguri,
Dorul de mâncare pulverizat în spaţii…
Refuzăm s-auzim de tunuri,
Vorbim de pâine pentru naţii…
Sărman micuţ, lipsit de basme,
În universul conturat
Pe cerul tău nu s-a arătat
Lumea albelor fantasme.
Va răsuna globul de grâne,
Să-şi schimbe forma suspinând
Şi neputând de-atâta zbucium
Ne vom auzi strigând:
De ce mai mor copii de foame pe pământ!
Teodor Curpaş