Un oltean cu multă carte, interesat de tot ce s-a întâmplat în decembrie 1989 şi după, a muncit mult până a scos trei volume, parte din istoria acestui popor. Deşi, inginer fiind, a îmbrăţişat cu succes arta scrisului, folosind documentaţia vastă şi realizând cărţi, care începute la lectură, nu le mai poţi lăsa din mână până termini şi atunci îţi pare rău că s-a terminat. Oricum, autorul promite că nu s-a terminat, adevărurile vor ieşi la iveală şi în cele ce urmează.
Cine este, de fapt, Grigore Cartianu? A copilărit, dacă se poate spune, în judeţul Gorj şi la 5 ani a adus primii bani munciţi dăruindu-i mamei, care cu greu şi-a întreţinut, educat şi format copiii. Pentru Grigore, mama a rămas ca o icoană! A terminat Politehnica din Bucureşti, a lucrat la Expres Magazin, Evenimentul Zilei, Sportul Românesc, Prosport, Jurnalul Naţional şi ca redactor-şef al cotidianului Adevărul. A mai scos de sub tipar, încă din 1995 “Hora de la miezul nopţii” şi “Hagi” – o carte de mare succes.
Cu ocazia Zilelor oraşului Satu Mare, a fost oaspetele drag al Nord-Vest TV, iar în emisiunea “Oameni şi fapte” a acceptat să răspundă la un puhoi de întrebări, răspunsuri pline de sinceritate şi chiar dătătoare de ton în formarea înţelegerii reale a revoluţiei române. A fost puţin zgârcit cu explicarea satisfacţiilor autorului după lansarea a trei volume atât de valoroase, încât ar putea, parte din ele, să constituie crâmpee studiate în adevărata istorie (nu cea alternativă).
Cu deosebită sinceritate a explicat cum se duc banii ţării la “revoluţionarii” din centrele în care nu s-a mişcat o piatră. Defectele legii vizând “revoluţionarii” trebuie înlăturate.
Trecând cu ceva înainte de ‘89, a explicat că Pacepa nu poate fi considerat erou, ci un trădător.
Este de părere că aleşii noştri nu sunt în stare să aibă trăiri sufleteşti, zbateri pentru îmbunătăţirea vieţii celor care i-au ales, deşi spune că salariile lor sunt mici, trebuind să facă şi alt-ceva. Consideră că ar trebui să fie cu mult mai puţini parlamentari, dar cu salarii serioase, la fel şi miniştrii şi preşedintele ţării.
Grigore Cartianu ştie bine ce înseamnă “a regreta” şi, pe undeva, simte că are şi regrete, putând face unele lucruri şi altfel.
Referitor la numărul mare de doctoranzi (259 la un milion locuitori), regretă faptul că există o fabrică de diplome, date cu atâta uşurinţă. Ceea ce se întâmplă nu duce la progres şi bunăstare. La fel şi preluarea fabricilor după ‘89 şi desfiinţarea acestora, transformându-le în mormane de fier vechi. S-a rupt tradiţia din ţara noastră în efortul de a asigura locuri de muncă pentru toate categoriile de oameni. Nicolae Ceauşescu nu trebuia împuşcat, printr-o decizie barbară, dar aceasta a fost luată de grupuri cu mult mai puternice, “tribunalul” respectiv având doar misiunea de a pronunţa o sentinţă, care nu caracterizează acest popor.
Nu este de acord cu categoria de notari care şi-au făcut legi pentru ei şi dacă doreşti, cu pregătire, să devii notar trebuie să aştepţi să moară unul dintre cei puţini (10 + 15) şi să-i iei locul, cu aprobarea lor. Oricum, lipsesc notarii de stat, de pe lângă tribunale sau judecătorii, care să lucreze pe baza preţurilor ce vor face mare concurenţă actualilor notari.
Legat de sistemul de salarizare şi al pensiilor din România, Grigore Cartianu spune că este suferind, chiar grav bolnav. Nu acceptă diferenţe de pensii, încât calculul să se facă diferit, după ultima lună de activitate să-ţi calculeze 70% din salar, plus o serie de bonificaţii, încât să ia pensii mai mari ca salariul, ajungând spre 200 milioane. Sunt mulţi în ţara aceasta ce au salarii de 400 – 500 milioane lei/lună, raportat la marea masă a populaţiei, încât clasa de mijloc aproape este inexistentă.
Sigur, a rămas puţin timp să vorbim şi despre sportul rege, fotbalul, mai ales că l-a cunoscut bine pe fostul nostru antrenor, care a promovat “Olimpia” în prima divizie, Gigi Staicu. Regretă, regretăm şi noi că a fost părăsit de familie (soţie şi fiu) şi “trăieşte” la un cămin de bătrâni. Am amintit oameni minunaţi de fotbal: Ovidiu Ioaniţoaia, Ştefan Trandafirescu, Dan Voicilă, Nicolae Soare etc.
Legat de actuala echipă sătmăreană, se bucură de promovare şi crede că în curând va putea veni la Satu Mare la reuşita accederii ei în “A”, lucru posibil cu un primar care iubeşte sportul şi cultura şi un Consiliu Judeţean ce îmbrăţişează toate iniţiativele valoroase.
În final, autografele oferite cititorilor săi sunt autografe din inimă pornite pentru sătmăreni, oameni dintr-o bucată, sinceri, harnici, luptători şi ospitalieri. Mulţumeşte populaţiei ce l-a întâmpinat cu bucurie, iar noi îi mulţumim pentru faptul că a acceptat să fie oaspetele NVTV şi al ziarului de faţă.
Teodor Curpaş
