Metode murdare de retrocedare a imobilelor în Sibiu (II)



klaus

Centrul Sibiului a devenit de mult ținta samsarilor imobiliari. Problema este cu atât mai gravă cu cât, cei care erau obligați prin lege să vegheze la apărarea bunurilor publice, au fost parte la jefuirea proprietății comunității. Cele mai impozante clădiri din urbea transilvăneană au ajuns pe mâna acelor care au administrat orașul timp de 24 de ani. Revoltător este faptul că totul s-a întâmplat cu complicitatea instanțelor, care au dat sentințe cel puțin dubioase.

Un Fond special de caritate
Mai mult, în testament se arată că “acele văduve și orfani ai funcționarilor care se vor considera îndreptățite să primească sprijin și vor dori să se împărtășească din el, se vor adresa preoților de confesiunea lor, le vor arăta acestora cât sunt de neajutorate și-i vor ruga să le elibereze o adeverință despre lipsa lor de mijloace. Rog respectuos pe domnii preoți ca cercetînd amănunțit cât de nevoiași sunt cei ce li se înfățișează și după înțeleapta lor părare, să nu-i refuze pe cei ce li se vor adresa. Văduvele, orfanii și nevoiașii vor prezenta apoi aceste adeverințe magistratului orașului în jurul datei de 1 septembrie a fiecărui an și vor cere cu supunere să li se aprobe sprijinul, care, după puterile Fondului, ar putea fi distribuite trimestrial sau cum va binevoi onoratul Magistrat să dispună. Cei care vor fi acceptați ca beneficiari ai Fondului, nu vor fi obligați să prezinte anual adeverința, întrucât aceasta n-ar face decât să dea de lucru inutil domnilor preoți. Acei nevoiași sau bolnavi a căror situațiune impune un ajutor mai urgent, dar care n-au fost desemnați pentru a primi ajutor anual, își vor prezenta situațiunea și vor solicita ajutor domnului primar, care, după cum va socoti, va avea bunătatea de a le da ceva, pe potriva nevoilor”.

Ajutorul Primăriei
În final baronul Georg Andreas von Reissenfels se arată încrezător că autoritățile locale vor pune în aplicare dorințele sale exprimate în testament: “Având convingerea fermă că Onoratul Magistrat sprijină orice inițiativă care urmărește binele omenirii suferinde, îi adresez respectuos rugămintea de a se îngriji de îndeplinirea dispoziției de ultima voința ale mele, înlăturând orice părtinire. Cu linște voi închide în seara zilelor mele, ochii, având convingerea fermă că Onoratul Magistrat va da curs rugăminții mele, iar Cel Atotputernic îmi va binecuvânta aceste intenții”.

Ca o concluzie, asistăm la un exemplu clasic de act de binefacere, care prezintă, în detaliu, modul în care să fie administrată, prin intermediul unui fond de caritate, averea unui personaj bogat, pierdut în negura vremii. Baronul von Reissenfels și-a donat toată averea pentru văduve, orfani, oameni nevoiași, “fără părtinire” între naționalități și religii.

Bunurile baronului vor fi administrate prin crearea unui Fond special, sub administrarea unui fundații de familie, protejată de primărie și de un magistrat special numit. Din patrimoniul imobiliar lăsat moștenire de Von Reissenfels au făcut parte mai multe clădiri din centrul Sibiului, printre care și amsamblul imobiliar din Piața Mare, mai exact din str. Magheru 1-3.

Această fundație de administrare a averii baronului sas a funcționat până în 1940, când, după înființarea Grupului Etnic German, a intrat în proprietatea acestei organizații hitleriste. Amintim faptul că toate bunurile care au aparținut comunității săsești, inclusiv imobilele din centrul Sibiului, au ajuns în posesia Grupului German, potrivit unui decret semnat în 1940, pe baza înțelegerii dintre conducerea statului român, asigurată de mareșalul Ion Antonescu și regimul nazist, dar și a unui acord încheiat de Grupul Etnic German cu Biserica Evanghelică, în 1942.

Apoi, în 1944, ca urmare a întoarcerii armelor împotriva Germaniei hitleriste și a acordurilor încheiate cu puterile aliate, statul român, prin decret regal și printr-o convenție a aliaților, în 1944, s-a decis confiscarea tuturor bunurilor care au aparținut organizațiilor ce au colaborat cu Germania lui Hitler. Prevederile acestui decret au primit o legalitate internațională în urma Tratatului de Pace de la Paris din 1946.
Ca urmare, imobilele din strada Magheru 1-3 au intrat în proprietatea statului, în urma aplicării unor tratate internaționale. Deci, nu se poate vorbi nicidecum de confiscarea acestor clădiri în mod abuziv, de către regimul comunist, după 6 martie 1945.

FDGR vrea bunurile Fundației
Dar ce s-a întâmplat după 1989? Forumul Democrat al Germanilor din România, organizație politică și culturală înființată în anul 1989, imediat după Revoluție, ca reprezentantă a sașilor și șvabilor din țara noastră, revendică acest ansamblu imobiliar din Magheru 1-3, autodeclarându-se continuatoarea fundației care administrează Fondul baronului von Reissenfels.

Culmea, Tribunalul Sibiu îi recunoaște acest drept, printr-o sentință absurdă din data de 26 octombrie 1993. De ce absurdă? Pentru că FDGR nu are absolut nimic în comun cu această fundație, nicidecum cu administrarea averii lăsate moștenire de baronul sas la 1816.

Ce spune instanța? “Prin sentința civilă nr.761/09.02.1993 a Judecătoriei Sibiu s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamant, Forumul Democrat al Germanilor din România, Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania împotriva statului român prin Consiliul municipal Sibiu și s-a dispus anularea formelor de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în Sibiu str. Magheru nr.1-3 și înscris în CF 14757 Sibiu nr. top 924, construcții și teren în suprafață de 1420 mp și restabilirea situației anterioare de CF. Fundația Reissenfels figura ca proprietar tabular al imobilului de la localizare (1860). Din testamentul lăsat de fondatorul fundației, Georg Andreas von Reissenfels, rezultă că fundația avea ca scopuri sprijinirea văduvelor lipsite de mijloace și a orfanilor funcționarilor, a celor nevoiași, acordarea către bolnavi a ajutorului pe care nu și-l pot asigura ei înșiși. După cel de-al doilea război mondial, în condițiile istorice cunoscute, deși Fundația Reissenfels nu a fost desființată, activitatea acesteia nu a mai putut continua, încetându-și activitatea de față, imobilul în discuție trecând apoi în proprietatea statului- cu titlu de drept de naționalizare”.
sursa: ancheteonline.ro





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts