Metode murdare de retrocedare a imobilelor în Sibiu (III)



klaus

Centrul Sibiului a devenit de mult ținta samsarilor imobiliari. Problema este cu atât mai gravă cu cât, cei care erau obligați prin lege să vegheze la apărarea bunurilor publice, au fost parte la jefuirea proprietății comunității. Cele mai impozante clădiri din urbea transilvăneană au ajuns pe mâna celor care au administrat orașul timp de 24 de ani. Revoltător este faptul că totul s-a întâmplat cu complicitatea instanțelor, care au dat sentințe cel puțin dubioase.

Decizii juridice absurde
Mai departe, în disprețul legii, instanța constată că “în conformitate cu statutul FDGR, în domeniul cultural se urmărește înființarea a două institute culturale (sic!) la Sibiu și Timișoara, ca locașuri de cultură plurifuncționale, care vor beneficia de biblioteci, arhive, muzee, librării, expoziții și cursuri, iar în domeniul social se are în vedere înființarea de organisme ale asistenței sociale(sic!), case de copii, cămine de bătrâni”.

Pentru ca lucrurile să devină absurde, tribunalui Sibiu trage concluzia: “ Rezultă așadar că scopurile Fundației Reissenfels se găsesc în documentele programatice ale reclamantei în partea sa privitoare la programul cultural și social, astfel că se poate spune că reclamanta este în mare măsură (sic!) o continuatoare a scopurilor și țelurilor avute în obiectul de activitate al Fundației Reissenfels, justificându-se astfel calitatea procesuală activă”.

Ca urmare, citând din sentința judecătorească a Tribunalului Sibiu, FDGR este “în mare parte” succesoarea Fundației Reissenfels, deci, noul proprietar al ansamblului imobiliar din str. Magheru 1-3, de 1420 mp, evaluat de specialiștii din domeniu, la peste 1,5 milioane de euro.

Ridicăm și noi o serie de întrebări legate de această afacere imobiliară murdară pusă la cale de FDGR, legalizată prin decizie judecătorească, pusă în scenă printr-un grosolan fals istoric și înşelătorie pe spatele statului român. Poate CSM și procurorii de la DNA se vor autosesiza în acest caz.

Dincolo de lege
În primul rând , punem sub semnul întrebării argumentele extrem de labile privind dreptul FDGR de a se autointitula continuatorul Fundației Reissenfels. Nu există nicio legătură directă sau indirectă care să fi fost stabilită între o organizație politică și culturală de reprezentare a comunității germane din România, înființată după 1989 și fundația familiei Reissenfels.

Poate, prin absurd am putea spune că singura relație dintre cele două organisme care au funționat în periode total diferite- Fundația – între 1816 și 1962 și FDGR – între 1990 și până în zilele noatre, ar fi faptul că limba comună utilizată este germana. Trebuie precizat că Fundația Reissenfels a funcționat ca o asociație familială de caritate, în timp ce FDGR este o organizație politică (nu partid politic, având același statut ca și UDMR), care are aleși locali și parlamentari, reprezentând minoritatea germană din România.

De aceea, statuarea prin instanță a succesiunii de drepturi patrimoniale a FDGR ca și succesoare a Fundației Reissenfels, este, cel puțin o forțare inexplicabilă a legii, ca să nu spunem că decizia Tribunalului Sibiu se plasează în afara legii.

Argumentația prezentată de judecătoarea Carmen Georgică pare desprinsă din romanele lui Kafka, nu din legile românești.

“Se poate spune că FDGR este în mare măsură o continuatoare a scopurilor și țelurilor avute în obiectul de activitate de Fundația Reissenfels, pentru că potrivit statutului FDGR, în domeniul cultural, Forumul urmărește înființarea a două institute culturale la Sibiu și Timișoara, ca lăcașuri culturale plurifuncționale, iar în domeniul social are în vedere înființarea unor organisme de asistență socială”, se arată în decizia judecătorească din 26 octombrie 1993.

Deci, conform logicii jurisprudenței aplicate de instanța din Sibiu, FDGR este continuatoarea Fundației de caritate a familiei Reissenfels pentru că această organizație “are în vedere” înființarea unor institute culturale și a unor organisme de asistență socială!!!

Mai mult, putem constata o altă discrepanță , care se vede din avion, între cele două asociațiuni sau organisme, care au funcționat în perioade diferite, având scopuri și obiective deosebite, unul de celălalt.

FDGR, reprezentant doar al comunității germane
Potrivit testamentului baronului von Reissenfels, „ la acordarea și distribuirea ajutoarelor nu este permisă părtinirea între naționalități și religii, ci se va ține cont de nevoile cele mai acute, de infirmități și vârstă, care determină incapacitatea câștigării, prin munca mâinilor, decât în prea mică măsură sau chiar deloc, a celor necesare. De asemenea, la distribuire se va ține cont de preceptul creștin conform căruia cei mai nevoiași au drept mai mare decât cei mai puțin nevoiași”.

Ce spune statutul Forumului Democrat al Germanilor din România? „Art.1.Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este o asociaţie a minorităţii germane din România, organizată pe bază etnică, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial. Art 2. Alin. a)promovează interesele specifice ale membrilor săi, care rezultă din apartenenţa lor la minoritatea germană din România, îi protejează şi îi stimulează prin toate măsurile politice, sociale, culturale, economice şi altele, care servesc acestei minorităţi la păstrarea şi dezvoltarea identităţii ei etno-culturale, la promovarea limbii materne; (b) reprezintă minoritatea germană din România în faţa organelor de stat şi a altor instituţii (asociaţii, partide, fundaţii etc.) din ţară şi din străinătate precum şi în faţa organizaţiilor internaţionale şi face cunoscute realizările istorice şi culturale ale acestei minorităţi”. Oare cum a judecat instanța din Sibiu, care a acordat FDGR statut de continuator al Fundației familiei Reissenfels?

Fundația, caritate indiferent de etnie sau religie
Fundația Reissenfels s-a ocupat de ajutorarea nevoiașilor din Sibiu, îndiferent de etnie sau religie. Singurul criteriu a fost doar cel creștin: acordarea de ajutoare celor mai săraci din comunitatea sibiană. Ce observăm în statutul FDGR? Această asociație reprezintă interesele doar ale comunității germane, nu numai din Sibiu ci din toată țara. Astfel, singurul scop urmărit de FDGR a fost să pună mâna pe imobilele familiei Reissenfels, nicidecum acte de caritate pentru cetățenii români, indiferent de etnie sau cult din Sibiu.
sursa: ancheteonline.ro





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts