Klaus Iohannis nu este susținut de Angela Merkel în campania electorală. El anunțase cu mare tam-tam, pe surse, că șefa Cancelariei Germaniei va face o vizită privată în România pentru a-și manifesta sprijinul, înainte de alegeri. Dar, Merkel a declarat că are alte lucruri mai bune de făcut în această perioadă. Astfel, mitul privind suportul puternic venit dinspre Berlin pentru Iohannis s-a prăbușit. Pe plan extern, niciun oficial cu greutate nu s-a arătat interesat să se afișeze alături de sasul Iohannis. Asta deși “Ghinioiohannnis” se vrea a fi liderul dreptei din România. S-au trezit însă unele publicații germane să-i ridice ode de slavă, prin articole penibile, pentru a-i acoperi găurile din imaginea sa publică. De exemplu, Berliner Zeitung vorbește, fără să cunoască realitatea din România, că primarul Sibiului a creat zeci de mii de locuri de muncă și că ”șomajul nu mai există în oraș”. Nu vorbește însă de rolul esențial jucat de Guvernul României, care a investit în această zonă pentru ca Sibiul să ajungă în 2007 „Capitala culturală europeană”, iar firmele străine ( în special nemțești și austriece) au obținut numeroase facilități fiscale pentru a-și desfășura afacerile în această zonă a țării.
De asemenea, aceeași publicație îl vede pe Iohannis ca pe o victimă a presei românești” învinuit fantezist ca traficant de organe, escroc imobiliar și agent al serviciului secret german”. Din păcate, colegii noștri nu au făcut cel mai mic efort să verifice informațiile prezentate de presa românească, să citească atent ceea ce s-a scris în anchetele care au dezvăluit adevărata față a „escrocului” Iohannis. Dacă ar fi dorit să fie obiectivi și nu obedienți, ziariștii germani ar fi trebuit, dacă nu ar fi avut încredere în documentarea jurnaliștilor români ( care au prezentat în detaliu informații și documente), să facă propria investigație și să afle ce s-a întâmplat cu copiii vânduți de familia Iohannis în 1990. Sau să afle mai multe decât noi despre escrocheriile imobiliare făcute de Iohannis și clica sa, în mandatele acestuia de primar. Sau ar fi fost bine să ne informeze și pe noi ce este cu o serie de indivizi dubioși veniți din Germania în România după 1990, care s-au stabilit aici și au făcut avere. Un exemplu în acest caz este Stephan Braune, despre care a scris presa românească. De abia apoi ziariștii de la Berliner Zeitung, la care s-au adăugat și cei de la Deutsche Welle și-ar fi dat seama că personajul Iohannis nu este, pe departe, sasul „corect și vădit integru”. Altfel, noi nu putem crede decât că ziariștii germani ori sunt total dezinformați, ori sunt de rea credință, dorind să manipulzeze, nu să informeze. Am înțeles că este conațional de-al lor, dar nici chiar așa, să ne ia pe noi drept proști!
Candidatul ACL e prezentat într-un reportaj al corespondentului din străinătate al ziarului berlinez drept un neofit politic cu înfăţişare tipică de sas, “corect şi vădit integru”, precum şi cu ample calităţi de edil. Ziaristul cotidianului german, Thomas Schmid, evocă în context, pe lângă clişeele pozitive legate de imaginea „neamţului”, nu miile, „ci zecile de mii de locuri de muncă” create la Sibiu, sub primarul Iohannis. Autorul menţionează buna administraţie, reducerea birocraţiei, transformarea Sibiului în atracţie turistică şi stabilirea în oraş a unor mari investitori externi, în special germani şi austrieci. Încât „‘şomajul nu mai există în oraş’, după cum, cu aproape nedisimulată mândrie, declară Iohannis. ‚Eu am eliminat-o’”. Deşi, pe alocuri, encomiastic, reportajul din Berliner Zeitung evită căderea în panegiric trimiţând nu doar la popularitatea lui Iohannis de la Sibiu, ci şi la aspectele criticabile ale genealogiei sale politice precum şi la impresia de rigiditate, crispare şi incapacitate de a evita limbajul de lemn pe care o face liderul PNL. Reporterul Thomas Schmid nu ignoră acuzele care i s-au adus în campania electorală lui Iohannis, „învinuit fantezist ca traficant de organe, escroc imobiliar, cal troian al Angelei Merkel şi agent al serviciului secret german”.
Marius Oproiu