Anul acesta, la 25 octombrie, Ziua Armatei Române a avut un context aniversar deosebit. Şi asta pentru că s-au împlinit 70 de ani de când, la Carei, în 25 octombrie 1944, era eliberată ultima palmă de pământ românesc, izbăvindu-se de sub ocupaţia horthysto-fascistă Ardealul de Nord. În operaţiunile de eliberare a teritoriului Transilvaniei, răpit prin Diktatul de la Viena, oştirea română îşi adusese un covârşitor sacrificiu: la campanie au participat peste 275.000 ostaşi de toate gradele, aproape 50.000 dintre aceştia fiind morţi, răniţi sau daţi dispăruţi.
La 70 de ani distanţă, întreaga naţiune română, prin Ministerul Apărării Naţionale şi Statul Major al Armatei, şi-au arătat la Carei recunoştinţa faţă de sacrificiul eroilor români căzuţi pentru eliberarea şi reîntregirea ţării. În totală opoziţie cu faptele reprobabile comise de armatele de ocupaţie horthysto-fasciste, dar, din păcate, şi de către o parte a populaţiei din această zonă împotriva semenilor lor de naţionalitate română, Armata Română şi românii au demonstrat că nu sunt revanşarzi. Au iertat, aşa cum este creştineşte!
Armata Română a demonstrat că pe acest pământ românesc, în această partea a lumii, se poate convieţui paşnic. Aici nu contează că eşti român, şvab, maghiar, evreu sau rrom. Aici contează să fii om şi un bun cetăţean al României şi, mai nou, al Uniunii Europene.
Armata Română a demonstrat sâmbătă la Carei şi Satu Mare de ce se bucură de cea mai mare încredere în rândul românilor! A demonstrat că dincolo de capacitatea de luptă restrânsă, cel puţin din perspectiva tehnicii militare, există un profesionalism şi loialitate indiscutabile. Guvernul României s-a angajat la Carei să crească alocările bugetare către Armata Română, fapt care se va concretiza prin creşterea capacităţii de luptă, fie că vorbim de înzestrarea cu tehnică modernă, fie că vorbim de condiţii de pregătire de ultimă oră. În aceste condiţii, există premisele unei armate cu adevărat profesioniste, cu o capacitate reală de reacţie. În aceste vremuri tulburi, cu un vecin din Est extrem de instabil, Armata română, prin bravii săi soldaţi, ne spune să stăm liniştiţi! Ne spune că veghează la hotarele ţării! Ne spune că, la nevoie, va muri cu duşmanii de gât.
În acelaşi timp, 25 octombrie este şi ziua de naştere a Regelui Mihai I. Şi, din câte o demonstrează jurnalele de operaţii ale armatei, eliberarea Ardealului de Nord îi fusese dedicată monarhului. La acea dată, linia frontului depăşise, deja, fruntariile istorice ale ţării, însă, în zona Carei-Satu Mare, unităţile militare române s-au oprit, tocmai pentru a-l omagia pe rege, închinându-i această veritabilă epopee. Se evidenţia, astfel, unul dintre binomurile esenţiale pe care se edificase România modernă: Armata şi Regele. Numai că, după 1947, vechile clişee ale istoriografiei comuniste au încercat să obtureze, să camufleze această legătură intrinsecă dintre armată şi capul oştirii. Dar, de asemenea, timpul ridică voalul minciunii de pe istorie! La mulţi ani, Armată Română! La mulţi ani, Majestatea Sa Regele Mihai!
Ciprian Bâtea