Mare Skulason și acest Pițurcă!



Nici n-a apucat Pițurcă să încalece o cămilă în Deșertul Arabiei, că au și început bocetele în Câmpia Valahă: vai, vai, vai, ce ne facem, fetelor, seduse și abandonate? Cine ne mai duce pe noi în țara franțuzească, să facem trotuarul pe Șanzelize? (Nu râde, soro, că se scrie Champs-Elysees, dar se aude cum îți zisei!) Cum mai devenim noi campioni europeni, mondiali și intergalactici fără Satana cea arțăgoasă-ofticoasă-norocoasă? Cine mai câștigă cu 0,5 la zero, să crape toată grecotimea și fino-ugrimea de ciudă? Cine, cineeeeeee?!

Gata, s-au terminat antrenorii valoroși! Pițurcă a fost ultima zvâcnire de pricepere a unei bresle, totuși, bine plătite. Te uiți de-a lungul și de-a latul Europei și ce vezi?

Există în zona noastră, la răsărit de fosta Cortină de Fier, echipe capabile să bată chiar și Germania, Spania sau Olanda, ultimele campioane sau vicecampioane mondiale. Se numesc, în ordine, Polonia, Slovacia și Cehia. Antrenorul Slovaciei e Jan Kozak. Vă spune ceva acest nume? Nu prea. Dar cel al Cehiei (Pavel Vrba) ori al Poloniei (Adam Nawalka)? Să fim serioși, nu sunt nici Mourinho, nici Ferguson sau Cappello.

Și totuși, fac treabă bună. N-au bătut o Grecie prăbușită, nici o Finlandă anemică, n-au remizat cu o Ungarie mediocră, ci au făcut instrucție cu reginele sau viceregina lumii!
Priviți câteva serii de rezultate:
Cehia (selecționer – Pavel Vrba): 2-1 cu Olanda, 2-1 în Turcia, 4-2 în Kazahstan;
* Slovacia (Jan Kozak): 2-1 cu Spania, 1-0 în Ucraina, 3-1 în Belarus;
* Islanda (Heimir Hallgrimmson): 3-0 cu Turcia, 3-0 în Letonia, 2-0 cu Olanda;
* Albania (Giovanni De Biasi): 1-0 în Portugalia, 1-1 cu Danemarca;
în grupa noastră, Irlanda de Nord (Martin O’Neill): 2-1 în Ungaria, 2-0 în Grecia, 2-0 cu Feroe;
* Moldova a făcut 1-1 în Rusia;
* Cipru a învins cu 1-0 în Bosnia;
Liechtenstein a scos un 0-0 cu Muntenegru.

Și noi ne lăudăm că avem 7 puncte după confruntări cu Grecia, Ungaria și Finlanda?! Păi, se compară acestea cu Germania, Spania sau Olanda?

După trei etape, Germania ocupă locul 4, în urma Poloniei, a Irlandei și a Scoției. În altă grupă, Olanda e pe 3, după Islanda și Cehia. Mai la vale, Spania e pe 2, după Slovacia. Asta înseamnă să reprezinți ceva în fotbal: să poți poza clasamentul cu Germania, Spania sau Olanda sub tine! Or, ne amintim ce am pățit în campania trecută și noi, și ungurii: ne-au bătut olandezii cum băteam noi pe vremuri Luxemburgul și Liechtensteinul (acum, evident, avem emoții și cu ele). Și am ajuns la miracolul acestor prime trei etape din preliminarii: Islanda. Fraților, deschideți ochii mari: 3-0 cu Turcia, 3-0 în Letonia, 2-0 cu Olanda. Hai, Letonia ca Letonia (deși noi ne chinuim mereu să batem cu 1-0 în țările baltice), dar victorii la zero cu Olanda și Turcia, asta e peste imaginația bogată a oricărui microbist. Și acum, țineți-vă bine: suprarealistul golaveraj al Islandei, 8-0 după trei meciuri sau 5-0 după “dubla” cu Turcia și Olanda, este opera unei țări cu o populație de 323.000 de locuitori! Mai puțin decât un județ mediu din România. Mult mai puțin decât cartierul bucureștean Drumul Taberei. Din 323.000, dacă scazi pescarii (oho, în Islanda chiar se pescuiește!), vânătorii de foci și de balene, scoți și eschimoșii ascunși prin iglu-urile lor, elimini membrii Guvernului și ai Parlamentului, iar la final dai deoparte toate femeile din insulă, îți vine să întrebi: oare de unde au avut oamenii ăștia 20 de fotbaliști să-i treacă pe foaia de arbitraj la meciul cu Olanda? Ei, uite că au avut! Iar confruntarea cu batavii au abordat-o cu 11 “soni”: Halldorsson – T. Bjarnason, Arnason, R. Sigurdsson, A. Skulason – B. Bjarnason, Gunnarsson, G. Sigurdsson, Hallfredsson – Bodvarsson, Sigtorsson. Din echipa de bază, 5 jucători au avut nevoie și de inițiala prenumelui, pentru a-i diferenția între ei sau de colegii lor de pe banca de rezerve. Semn că nu doar populația e mică, dar și numele sunt puține! Și totuși, insularii i-au redus la tăcere pe vestiții Robben, Sneijder, Van Persie și Huntelaar. Într-o traducere liberă, “11”-le islandez, așezat pe posturi, ar suna așa: “fiul lui Haldor” – “fiul lui Bjarne”, “fiul lui Arne”, “fiul lui Sigur”, “fiul lui Skula” – “fiul lui Bjarne”, “fiul lui Gunnar”, “fiul lui Sigur”, “fiul lui Hallfred” – “fiul lui Bodvar”, “fiul lui Sigtor”. Acești 11 “fii”, dirijați de antrenorul Heimir Hallgrimmson (“fiul lui Hallgrimm”), au făcut ca în Islanda să naufragieze o mare putere a fotbalului – Olanda.

Cocoțat pe o cămilă saudită, Pițurcă ar trebui să mediteze la asta: “fiul lui Hallgrimm” i-a pulverizat și pe Guus Hididnk, și pe Fatih Terim, fără să se plângă că nu are fotbaliștii de superclasă ai adversarilor. A fost prea ocupat să strângă 11 “fii” capabili, printre ghețurile veșnice ale Islandei.

Grigore Cartianu





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts