Fără a face, nici pe departe, reclamă în favoarea emisiunii televizate “Vax populi”, ne-a fost dat să constatăm că în multe cazuri cele prezentate sunt şocante şi consternante în ceea ce priveşte lipsa elementară de cultură a unor concetăţeni de-ai noştri. Nu ştim după ce criterii sunt selecţionaţi cei aleşi să răspundă întrebărilor reporterului, dar chiar dacă sunt căutaţi cu lumânarea, nu se justifică lipsa lor de replică la întrebări precum: Ce sărbătorim la Paşti?, Pe ce planetă trăim? sau Cum se numeşte ţara noastră?
Desigur, am putea spune îngăimând drept scuze faptul că reporterul şi-a ales interlocutorii, total neştiutori din rândul generaţiei pe care societatea comunistă a ţinut-o în deliberată lipsă de cultură. Dar oricum ar fi, nu ne putem spăla pe mâini precum Pilat din Pont pentru că din decembrie 1989 au trecut 25 de ani. Analizând partea goală a paharului care totuşi există şi asumându-ni-o chiar şi într-o altă manieră decât se străduiesc s-o facă la modul denigrator realizatorii emisiunii “Vax populi”, este înţelept să ne asumăm greşelile pe care le-am comis noi, maturii de astăzi, din punctul de vedere al creşterii nivelului cultural.
În acest răstimp de două decenii şi jumătate, nivelul cultural scăzut al generaţiei anterioare, moştenire a trecutului de tristă amintire, ar fi putut avea o soartă mai bună.
Mult mai grav, însă, în contextul unei vieţi încărcate de năzuinţe şi marcată puternic de politică, am uitat de lucrurile bune care ar fi făcut din copiii şi nepoţii noştri o generaţie cultă, aptă să evite greşelile pe care se cuvine să ni le reproşăm. Şi pentru a exemplifica, vom spune că părinţii nu s-au revoltat vizibil, niciodată în 25 de ani, când au constatat că fiii şi fiicele lor vin acasă cu manuale ce conţin aiureli şi nu folosesc la nimic concret. La fel, nu s-au întrebat dacă înainte de a le pune în mână telefonul mobil sau tableta, n-ar fi indicat să le cumpere copiilor cărţi corespunzătoare vârstei acestora. Fără o bază cultural-educativă care să le dezvolte capacitatea de selecţie şi sinteză, informaţiile de pe google pot genera o comodă superficialitate. Nu în ultimul rând, suntem azi atenţi la marea corupţie, aplaudăm DNA când trimite în spatele gratiilor politicieni şi oameni de afaceri corupţi. Însă încurajăm copiii lăsându-i să înţeleagă că şmecherii reuşesc mereu şi că şpaga sau şpăguţa face parte din cotidian.
Fără doar sau poate, demersul realizatorilor emisiunii “Vax populi” este consternant şi în mod voit exagerat prin strădania de a generaliza o stare de incultură izolată prin exemple poate simulate şi stimulate. Dar, pe de altă parte, se cuvine să ne asumăm propriile greşeli, să ne intensificăm eforturile pentru a aduce completările necesare jumătăţii goale a paharului.
Voicu D. Rusu