Reţeaua samsarilor imobiliari din Sibiu, controlată de Iohannis (V)



klaus

Retrocedările de imobile din Sibiu în regimul Iohannis iau forme absurde, prin lichidarea instituţiilor de cultură. De exemplu, numai într-un singur caz, primarul a desfiinţat o bibliotecă pentru a fi transformată într-un WC public, iar o librărie a fost evacuată chiar de ziua lui Mihai Eminescu pentru a lăsa loc unei bănci. Este vorba despre imobilul din str. Nicolae Bălcescu nr.29. Principalul beneficiar al acestei restituiri a fost chiar Klaus Iohannis, prin fabricarea de documente false (fapt demonstrat de instanţe). Mai mult, într-o flagrantă stare de conflict de interese, Iohannis primarul, ca reprezentant al instituţiei publice, emite o întâmpinare către Judecătoria Sibiu pentru a apăra interesele catăţeanului Iohannis, parte în proces pentru evacuarea bibliotecii şi retrocedarea spaţiului în care se află. Despre modul în care a dobândit Iohannis această casă din centrul vechi al Sibiului, am publicat deja un articol.

Victima povesteşte
Victima acestui abuz povesteşte ce s-a întâmplat, într-un memoriu: “Am fost chemat în judecată în faţa Judecătoriei Sibiu de către numiţii Bastea Ioan, Iohannis Klaus Werner şi Iohannis Carmen Georgeta-reclamanţi pentru a se obţine evacuarea subsemnatului din spaţiul locativ situat administrativ în Sibiu, str. Nicolae Bălcescu nr. 29. În apărare subsemnatul am invocat incidenţa O.U.G. nr. 40/99 în conformitate cu care contractul meu de închiriere cu statul român (proprietar la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe asupra spaţiului anterior indicat ca bibliotecă) se prelungea de drept cu încă 3 ani, fiind vorba în speţă de un aşezământ socio-cultural, prima instanţă apreciind greşit că biblioteca nu este aşezământ socio-cultural, a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus evacuarea spaţiului de îndată, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. Apelând sentinţa la instanţa superioară, Tribunalul Sibiu, am obţinut câştig de cauză, succes care a fost însă de scurtă durată, întrucât reclamanţii au atacat decizia Tribunalului Sibiu nr. 84872000 în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, instanţă care, interpretând greşit dispoziţiile ordonanţei 40, a casat decizia instanţei de apel şi a menţinut sentinţa nr. 784/2000 a Judecătoriei Sibiu pentru aceleaşi motive reţinute deja de instanţa de fond”, susţine Marius Marinescu, cel care a fost aruncat în stradă de Klaus Iohannis prin desfiinţarea unei biblioteci publice.

Biblioteca nu este aşezământ cultural
Acesta explică în memoriul său că “imobilul închiriat de Asociaţia familială “Biblion”, a fost folosit în mod exclusiv ca biblioteca, în baza contractului de închiriere iniţial nr. 2303/1998, prelungit apoi prin contractul nr. 260/99 pe o durată de 9 luni începând cu aprilie 1999. Deci, la data intrării în vigoare a O.U.G. 40/99 proprietar asupra imobilului era statul român, iar Asociaţia “Biblion” îl folosea ca bibliotecă. Sintagma “aşezământ socio-cultural” include în conţinutul său: “cluburile, casele de cultură, căminele culturale, bibliotecile şi alte asemenea unităţi culturale”.

De asemenea, păgubitul precizează într-o notă trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă, pe 06.11.2001, că, potrivit ordonanţei 40/1999 “durata contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative deţinute de aşezămintele socio-culturale se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 3 ani. În cazul de faţă este vorba despre o bibliotecă organizată sub formă de asociaţie familială şi avizată de către Ministerul Culturii. Instanţa nu a recunoscut că biblioteca este un aşezământ socio-cultural deoarece funcţionează ca asociaţie familială şi nu este o organizaţie non-profit, deşi legiuitorul nu prevede o formă expresă de organizare pentru aşezămintele culturale. Menţionez că a fost afectat interesul comunităţii, fiind vorba despre biblioteca publică, chiar dacă are capital integral privat, care este recunoscută de către Ministerul Culturii”.

În instanţă, Dumnezeu cu mila

Din păcate, justiţia s-a dovedit a fi total incoerentă în acest caz. Judecătorii de la diferite instanţe iau decizii total diferite, interpretând subiectiv documentele depuse la dosar de o parte sau alta. Dincolo de aspectele juridice, magistraţii nu au ţinut cont că, prin hotărârea luată, distrug o instituţie de cultură. Pe fond, Judecatoria Sibiu susţine că “din actele depuse în cauză, forma de organizare în cadrul căreia pârâtul îşi desfăşoară activitatea este cea de asociaţie familială care nu poate fi asimilată noţiunii de aşezământ socio-cultural. De aceea apreciem că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.4 din O.U.G.40/1999 conform căruia imobilele-terenuri şi construcţii- redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora şi folosite la data cererii de retrocedare de unităţi de învăţământ, de aşezăminte socio-culturale sau de instituţii publice, proprietarul va încheia, la cererea locatarului, un contract de închiriere pe o durată de 3 ani”.

În schimb, Tribunalul Sibiu consideră că “ instanţa de fond a calificat greşit obiectul cererii, deşi în considerente reţine că ordonanţa preşedenţială este cerută de reclamant pentru a putea solicita autorizaţia de funcţionare eliberată de Primăria Sibiu. Deci, obiectul cererii reclamantului nu îl formează obligarea la eliberarea de autorizaţie, ci obligarea pârâţilor la consimţământul necesar pentru a putea obţine această autorizaţie de la Primărie. De aceea, sentinţa primei instanţe a fost desfiinţată, Judecătoria având menirea de a califica litigiul dedus judecăţii, ori în speţă obiectul reţinut a fost greşit. Cum prima instanţă, în mod greşit a soluţionat procesul, fără a intra în cercetarea fondului, sentinţa atacată va fi desfiinţată şi cauza trimisa spre rejudecare acestei instanţe”.

Curtea de Apel revine însă la termenii deciziei Judecătoriei Sibiu: “Susţinerea pârâtului (n.r. victima lui Iohannis) în acest context că în realitate este un aşezământ cultural întemeiat doar pe actele de la fila 46 sau 52 din care a rezultat că biblioteca care se numeste “Biblion” şi are un caracter privat iar în anul 2000 nu ar fi realizat venituri impozabile, nu poate fi luată în considerare, această susţinere fiind contrazisă de cele înscrise în autorizaţia menţionată. Pârâtul, fiind persoană autorizată, nu poate beneficia de prev. art. 4 din O.U.G 40/1999, potrivit cărora proprietarul imobilului la cererea chiriaşului să fie obligat să încheie un nou contract de închiriere pe o durată de 3 ani tocmai pentru împrejurarea nedemonstrată de pârât că ar deţine un aşezământ cultural”.
sursa:ancheteonline.ro





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts