Scrutinul prezidenţial din această toamnă are câteva caracteristici care îl fac atipic faţă de tot ceea ce a fost în România până acum. Începând din 1990, alegerile prezidenţiale au fost o confruntare între tabere ideologice, stânga-dreapta, care au promovat în prima linie personalităţi puternic conturate.
Între Ion Iliescu şi Emil Constantinescu a existat o linie de demarcaţie clar definită. Votanţii au avut de optat între două proiecte pentru România, proiecte întruchipate politic de cei doi candidaţi. Aceeaşi situaţie s-a repetat în alegerile din 2004 şi 2009. Traian Băsescu şi adversarii săi de la PSD, Adrian Năstase şi Mircea Geoană, au ocupat scena şi au purtat bătălia electorală până în ultima clipă fără milă şi fără cruţare.
Încheierea mandatelor lui Traian Băsescu schimbă radical situaţia în 2014. Cele două tabere tradiţionale nu mai sunt atât de clar definite. Sigur, Victor Ponta este candidatul stângii, dar el nu mai are un singur oponent de dreapta recunoscut ca atare de electoratul care în mod tradiţional se opune PSD.
Traian Băsescu a dominat scena politică timp de zece ani. Acum, a ales să o susţină pe Elena Udrea. Implicarea sa în campania electorală se face pe trei paliere. În primul rând, încearcă să ridice cât mai mult cota favoritei sale. În al doilea rând, îi atacă pe ceilalţi candidaţi de dreapta, fie că este vorba de Monica Macovei sau despre Klaus Iohannis. În al treilea rând se bate cu Victor Ponta, inamicul natural al lui Traian Băsescu.
Preşedintele a devenit, nu liderul unei confruntări ideologice, ci actor într-un spectacol de zgomot politic, spectacol pe care îl şi regizează. Implicarea sa are ca principal efect deturnarea campaniei electorale care nu se mai centrează asupra proiectelor celor care aspiră să ocupe funcţia prezidenţială în epoca post-Băsescu. Din contră, în această campanie este vorba tot de Traian Băsescu. Chiar dacă preşedintele în funcţie nu este oficial candidat, el se comportă ca şi cum numele său ar apărea pe buletinul de vot din noiembrie.
Spaţiul dezbaterii publice este cotropit de aceleaşi tabere pro şi anti-Băsescu. Victor Ponta continuă lupta cu Traian Băsescu şi se bazează pe electoratul care a votat pentru demitere în 2012. La rândul său, Traian Băsescu îşi continuă războiul mediatic cu Ponta găsindu-şi astfel justificări pentru continuarea carierei sale politice. Din păcate pentru el, Klaus Iohannis este principalul perdant în acest fals joc în doi dintre preşedinte şi premier. Klaus Iohannis nu a găsit modul în care să se poziţioneze în acest conflict. El nu reuşeşte să comunice principalele puncte ale programului care ar trebui să-i aducă voturile celor care nu sunt încă hotărâţi.
În aceste condiţii spre deosebire de celelalte ediţii ale alegerilor prezidenţiale, în această toamnă va vota mult mai mult activul de partid al fiecărui candidat. Dezamăgiţi de oferta electorală, mulţi români vor prefera să stea acasă. Lupta se va da, mai mult ca niciodată, în domeniul mobilizării electoratului pe care îl au şi mai puţin în ceea ce priveşte atragerea de noi votanţi. Oştile de partid, militanţii şi electoratul captiv vor fi elementele principale care vor decide învingătorul din noiembrie. Răsturnările de situaţie nu sunt excluse, dar mult mai probabil aspectul emoţional va juca un rol mai redus. Deocamdată avem parte de cacealmale şi nu de lovituri de teatru.
Ioan Raţiu