Nemulţumiri în învăţământul preuniversitar



După criticile aduse modificărilor care permit cenzurarea revistelor editate de elevii din şcoli, Consiliul Naţional al Elevilor a ieşit din nou la luptă împotriva art. 76 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar. Acesta permite şcolilor să implementeze obligativitatea purtării unor semne distinctive, cum ar fi uniformă, ecuson, eşarfă etc. Ideea acestei măsuri nu este nouă şi a generat în permanenţă opinii divergente între elevi, părinţi şi cadre didactice. Ele au intrat din nou în actualitate, dar tot fără să se ajungă la o concluzie unanim acceptată de părţile implicate nemijlocit. În comunicatul Consiliului Naţional al Elevilor au fost exemplificate cazuri din ţară în care uniformele aveau un preţ exagerat sau erau fabricate şi comercializate de unităţi private, fără o licitaţie publică prealabilă. Se depăşea astfel, de multe ori, suma de 200 de lei. Legea Educaţiei Naţionale prevede însă gratuitatea învăţământului preuniversitar. În consecinţă, Consiliul Naţional al Elevilor consideră că măsura uniformei obligatorii este benefică doar în situaţia în care costurile implicate de achiziţionarea uniformelor vor fi suportate de şcoli, autorităţile locale sau de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

Un punct de vedere apropiat a fost formulat de un număr destul de mare de elevi din ultimele clase de liceu. Aceştia susţin necesitatea introducerii uniformelor şcolare, dar de comun acord cu elevii, în funcţie de veniturile şcolilor. Acolo unde sunt bani, să se facă, dar în şcolile cu bani puţini să nu fie introduse. Elevii din această categorie cred că prevederea din regulament trebuie să fie opţională, iar costurile uniformelor să fie introduse în cuantumul burselor sociale şi/sau de merit. Numai că de trei ani Consiliul Naţional al Elevilor luptă să introducă în burse contravaloarea transportului elevilor navetişti. De aceea gratuitatea uniformelor rămâne doar un vis frumos.

Pe de altă parte, reprezentanţii Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi combat poziţiile elevilor şi sunt pentru purtarea uniformelor sau cel puţin a unor însemne de identificare a şcolii, care să crească siguranţa elevilor, în raport cu străinii tentaţi să pătrundă în incintă. În aceeaşi opinie, gratuitatea şcolii vizează alte aspecte, nicidecum uniforma sau îmbrăcămintea elevilor.

În ceea ce priveşte cadrele didactice, plaja lor de opţiune este limitată având în vedere că ele sunt nevoite să respecte prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Învăţământului Preuniversitar. Ar mai fi de văzut dacă a purta sau a nu purta uniformă este cea mai importantă problemă a sistemului de învăţământ din România.

Voicu D. Rusu





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts