Un șofer de camion sătmărean la un pas să fie ucis într-o parcare de la periferia Parisului

În mod sigur știți și voi vorba aia cu ”România este o țară frumoasă , dar păcat că este locuită” și că românul ar fi ultima speță de infractor de pe planeta asta. Ei bine nu suntem noi nici mai buni și nici mai răi, nici mai deștepti , nici cei mai proști și nici cei mai frumoși sau mai urâți decât alții după cum să fie clar că nici infracționalitatea, fie ea de orice formă, nu s-a inventat pe plaiurile mioritice. O confirmă asta și povestea, care putea să aibă un final tragic, a unui sătmărean care de un an este șofer pe un camion de cursă lungă în Belgia. Acesta ne-a declarat că după ce și-a terminat cursa a parcat într-o parcare de la suburbia Parisului, urmând să înnopteze acolo. ”Singura vină pe care mi-o asum este că am uitat să închid ușa camionului. Așa se face că doi infractori de culoare după ce au încercat să deschidă ușile mai multor camioane și-au dat seama că la mine ar fi loc de o mică ”autoservire”. Au intrat peste mine în toiul nopții și au început să cotrobăie. Unul dintre ei m-a imobilizat iar celălalt a furat la întâmplare tot ce i-a căzut în mână: telefonul, portofelul în care aveam actele, banii și cardurile, un aparat foto și alte mărunțișuri. Eu am reușit la un moment dat să scap din strânsoare, lucru care i-a făcut pe cei doi să o zbughească din camion. Am făcut greșeala, care era să-mi fie fatală, să mă iau după ei. Cum am ieșit din cabină un al treilea m-a lovit cu o rangă de fier și doar prezența de spirit a făcut să mă trag la timp și să nu mă nimerească în cap ci în braț. Am resimțit din plin acea lovitură însă dacă mă lovea în cap la ora asta nu mai era cine să să istorisească toată tărășenia. Într-un final am reușit să sun la poliție iar după o bună bucată de timp și-au făcut prezența și doi polițiști desprinși parcă din filmele cu jandarmi ale lui Louis de Funès și care foarte plictisiți că-i deranjez cu asemenea fleacuri mi-au spus flegmatic că mă vor anunța ei dacă au descoperit ceva“, ne-a declarat vădit emoționat șoferul sătmărean. După acest episod el este hotărât să vină acasă și să nu mai aibă de a face de nici un fel cu lumea unde câinii umblă cu covrigii în coadă. Fiindcă vorba poetului: ”Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta. Fie pâinea cât de bună, nu-i bună-n ţară străină!”.