More



    Sfaturile evanghelice

    Virtutea, precizează “Catehismul creştinului ortodox”, îl ajută pe om să fie plăcut înaintea lui Dumnezeu, să fie mulţumit de viaţa sa pământească şi să fie fericit în viaţa viitoare. Însă, există o cale mai scurtă (dar nu uşoară) pentru atingerea desăvârşirii, şi anume: “calea sfaturilor evanghelice”, pe care, în mod deosebit, merg monahii /călugării şi monahiile / călugăriţele (întrucât călugăria se fundamentează pe împlinirea sfaturilor evanghelice), dar şi creştinii care au săvârşit o promisiune către Dumnezeu în acest sens, luându-şi aceste angajamente.
    Sfaturile evanghelice sunt îndemnuri pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne recomandă să le urmăm, în dorinţa noastră de a ajunge la desăvârşire: 1. sărăcia de bunăvoie (renunţarea benevolă / voită la orice fel de avere materială); 2. trăirea în curăţie/feciorie până la moarte (renunţarea totală la plăcerile trupeşti); 3. ascultarea necondiţionată / desăvârşită de un părinte duhovnicesc. Acest “chip de viaţă îngerească” l-a trăit, în deplinătatea sa, Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, oferindu-ni-Se ca model (“Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” – Matei VIII; 20; “Şi mergând puţin mai înainte, Iisus a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti… Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta” – Matei XXVI; 39, 42; “Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis” – Ioan V; 30; “S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” – Filipeni II; 8; “Iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule” – Evrei X; 9).
    Trebuie să reţinem faptul că nu doar în mănăstire sau în singurătate, practicând sfaturile evanghelice, reuşeşte un creştin să se mântuiască şi să devină desăvârşit, ci şi în lume, în viaţa de zi cu zi, trăind potrivit voii lui Dumnezeu. De altfel, viaţa creştină este o viaţă de familie, o viaţă binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Cununiei, o viaţă bazată pe soţi, părinţi şi copii, deoarece aşa a rânduit Dumnezeu dintru început: “creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul…” (Facere I; 28).
    Dacă Sfinţii Apostoli Ioan şi Pavel, Sfinţii Prooroci Ilie Tesviteanul şi Ioan Botezătorul, de exemplu, au trăit necăsătoriţi, Sfântul Apostol Petru a fost căsătorit (I Corinteni IX; 5). Ca atare, modul acesta de viaţă, întemeiat pe sfaturile evanghelice, nu constituie o “poruncă” sau o “lege” pentru toţi oamenii, ci un “sfat” pentru unii dintre noi, precum reiese din Sfânta Scriptură: “Că sunt fameni (eunuci) care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă” (Matei XIX; 12); “Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei XIX; 21); “Şi aceasta vă spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu (Pavel) voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă” (I Corinteni VII; 6-9). Creştinii, care şi-au asumat o viaţă trăită în conformitate cu sfaturile evanghelice, imitându-L pe Hristos-Mielul, sunt reprezentaţi de cei la care face referire Apocalipsa: “Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor… Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel oriunde Se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană” (Apocalipsa XIV; 1-5).
    În fine, dacă Domnul Hristos ne îndeamnă: “să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău” şi “să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, fiindcă “în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii” (Matei XXII; 37-40), “bunul simţ românesc şi creştinesc” subliniază, sfătuindu-ne: “să ai frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni, să fii omenos (om de omenie), să ai simţul măsurii în toate şi să nu uiţi de unde ai plecat”.
    Doamne, dăruieşte-ne sănătate şi înţelepciune spre a cunoaşte, trăi şi mărturisi credinţa cea adevărată!
    Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”, ed. cit. 2.“Catehism creştin ortodox”, ed. cit., pp. 195-196. 3.“Catehismul creştinului ortodox”, apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2023, pp. 132-133.
    Preot dr. Cristian Boloş

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE