More



    VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: REGĂSIRI

    De: Vlad Mulcuțan – Chiș: editorialist – corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara

    În colțul sumbru al bibliotecii, al camerei de internat sau al dormitorului dezordonat, între tomuri prăfuite și strălucirea palidă unui bec, în fiecare ianuarie și iunie, studentul de la medicină își petrece nopțile într-o călătorie fascinantă prin complexitatea corpului uman.

    Uneori, medicina este mult prea complexă pentru a fi cuprinsă în trăirile și ambițiile unui tânăr-copil, dar dorința de cunoaștere, dorința de conturare a unui viitor și talentat medic și competiția sesiunii de examene reprezintă singurele motoare de funcționare a studentului medicinist în sesiune. Paginile se deschid ca niște porți spre universuri ascunse, fiecare celulă, fiecare organ, dar și fiecare boală fiind un refren al vieții care sună și răsună…la nesfârșit, o altfel de simfonie a biologiei orchestrată cu măiestrie de natura însăși…

    Medicina este mai mult decât o știință …

    este o artă subtilă, abstractă, unde fiecare diagnostic este un vers scris cu atenție și jale, fiecare tratament o operă de artă creată cu dragoste și speranță … este arta care tratează totul de la julituri la suflete; dar și veșnica sursă de dramă, atât în viețile suferinzilor, cât și în viețile curanților.

    (Art Elier – DURERILE HUMEI)

            În zilele sale de practică clinică, în zilele de cumpănă dar și în cele de succes, studentul devine un sculptor al sănătății, modelând cu delicatețe destinele celor aflați în suferință. Privirea lui atentă, mâinile sale sigure și inima sa empatică sunt instrumentele prin care transformă durerea în alinare, disperarea în speranță. Extrem de atent și grijuliu cu cei din jur, dar în același timp total ignorant și, paradoxal, ipohondru față de propria sănătate, studentul medicinist este, în devenire, eroul care sacrifică totul pentru a putea oferi totul.

    Cu o rezistență dobândită la cafea sau oricare alt viciu aducător de energie și alinare, pentru că da…viața înseamnă și compromisuri iar succesul prevede sacrificii inimaginabile, studentul își petrece perioada sesiunii de examene într-un amalgam de sentimente. Trăiește cu dezamăgirea că ar fi putut învăța mai mult în timpul anului, cu nădejdea că Mercur nu va mai fi în retrograd la următorul examen și cu promisiunea că din toamnă va învăța totul din timp.

    (Art Elier – ÎN CĂUTAREA SENSULUI)

    Dar ghiciți ce, niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg …

    niciodată nu ne vom putea atinge în întregime targetul, pentru că ne-am încăpățânat să țintim sus, uneori intr-un mod mult prea sever față de propria persoană … dar asta e bine, pentru că așa am excelat în ani și, tot astfel, am lăsat în urmă o fărâmă de dezamăgire pe care o vom depăși cu proxima ocazie.

    (Art Elier – HOPE)

             Fiecare pacient întâlnit este o poveste unică, un roman încă nescris, pe care studentul îl citește cu răbdare și înțelegere. În zâmbetul unui copil vindecat, în lacrimile de recunoștință ale unei mame, în privirea de mulțumire a unui bătrân, studentul descoperă sensul profund al vocației sale și faptul că mai presus de mulțumiri, de venituri și de statut, iese la iveală iubirea pentru oameni și dorința de a lucra cu și pentru aceștia.

    (Art Elier – NU DOAR UN PORTRET)

    Îmi amintesc cu drag de foarte multe momente și întâlniri cu pacienți,

    în care mă pierdeam, odată cu ei, printre poveștile, experiențele și lacrimile împărtășite de aceștia, și am realizat că, de foarte multe ori, terapia ascultării, înțelegerii și empatiei poate face și însemna mult mai mult. Oare, câte conflicte, complexe și dezamăgiri s-ar evita, pe acest pământ și în această viață, dacă ne-am asculta, unii pe alții, în adevăratul sens al cuvântului…?

    (Art Elier – NEGOCIERI)

            Astfel, în fiecare noapte de studiu, în fiecare zi de practică și în fiecare moment de greutate dar și bucurie, studentul la medicină își țese visul într-o tapiserie a cunoașterii și compasiunii, conturând un OM puternic, cerebral dar, în același timp, sensibil și empatic … el devine nu doar un doctor, ci un poet al sănătății, un artist al vindecării, dedicat etern acestei nobile misiuni de a reda oamenilor darul prețios al vieții, cu toate bucuriile sale, cu toată libertatea cuvenită.

           Studentul la medicină este un căutător al adevărului și un erou în devenire. Cu fiecare pas pe care îl face pe coridoarele spitalelor, el schițează un destin plin de speranță, încercând și sperând să lase o urmă de lumină în lumea celor care au nevoie cel mai multă de ea.

          SPONSORI:

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE