More



    Destinații de week-end. Valea Iadului – peisaje de basm, legendă şi mit, locul care ne spune povestea raiului

    Valea Iadului este una dintre cele mai pitoreşti văi din ţară, fiind străbătută, între confluenţa cu Crişul Repede şi barajul de la Leşu, de un drum pitoresc, din care, la Remeţi, se desprinde un drum ce trece, peste munţi, în bazinul Drăganului.
    Se spune că numele de Valea Iadului i-a fost dat de localnici din cauza dezastrelor naturale ce aveau loc aici în fiecare primăvară după topirea zăpezii și făceau pagube însemnate. Pentru a menține vie speranța și credința oamenilor, parcă Dumnezeu a sculptat aici natura făcând-o frumoasă și pură. Valea este îngustă, pereții abrupți dar scunzi mărginesc drumul. Apele Iadului curg când agale când grăbite, trecând peste bolovani și bucăți de stâncă.
    Un loc înspăimântător dar feeric
    Numele văii, consemnat pe majoritatea hărţilor austro-ungare din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, Jad, are o accentuată conotaţie psihologică. El s-a născut în urma inundaţiilor şi prăpădeniilor produse de apele înfuriate “cumplit de înspăimântător”, inundaţii care se întâmplau aproape în fiecare an. Atunci, între versanţii Munţilor Pădurea Craiului şi ai Bihorului, de la Dealu Mare şi până în Bulz, la confluenţa cu Crişul Repede, Iadul umplea valea îngustă, vuind îngrozitor, clocotind de mânie, devastând gospodăriile, secerând vieţi de oameni şi animale, producând panică. Se spune încă, şi băştinaşii chiar cred că acesta ar fi adevărul, că Dumnezeu, nemaisuferind răutatea şi îndepărtarea oamenilor de cele morale şi sfinte, îi pedepseşte cu potop de ape, pentru a-i atenţiona şi îndrepta. Această credinţă se accentua cu atât mai mult cu cât vremurile erau mai tulburi şi mai grele, consolidând ideea biblică a apocalipsei.
    Însă, privind fenomenele prin prisma geografiei României, se poate afirma că toponimia este “o sinteză a unor caracteristici fizico-geografice ale scoarţei terestre şi, în acelaşi timp, un fel de registru, mai întâi rostit şi apoi consemnat în scris, al faptelor şi evenimentelor sociale”. Într-un final se poate concluziona, după cum susţinea şi geograful rus Nadezin că toponimia este “graiul pământului, iar pământul – cartea în care istoria omenirii se înscrie în nomenclatura geografică”.
    Însă, în ciuda istoriei grele la care au fost supuşi localnicii, frumuseţea locului a bucurat, de-a lungul timpului, sufletele şi privirile multora.
    Cu bicicleta pe Valea Iadului
    Valea Iadului ce leagă Stâna de Vale de Remeți e o vale foarte spectaculoasă cu cascade, pereți de stâncă și un lac de acumulare. E un traseu de bicicletă perfect de o zi. Cu pornire din localitatea Remeți, jud. Bihor, parcurgem Valea Iadului până la Stâna de Vale, jud. Bihor, pe DJ 108J.
    Traseul lung de aprox. 30 km se desfășoară în cea mai mare parte prin pădure, deci pe la umbră, ceea ce într-o zi toridă de vară e o variantă preferabilă. Mai mult, pe această vale întâlnim și câteva cascade, dintre care cea mai spectaculoasă este Cascada Iadolina.
    Nu recomandăm parcurgerea drumului cu mașina fiindcă e destul de accidentat pe alocuri, asfaltul lipsește pe cea mai mare parte a drumului, în zonele stâncoase drumul e foarte îngust și e de preferat să explorăm natura cu mijloace nepoluante – nici olfactiv, nici auditiv.
    Ajungem la Lacul Leșu imediat după ce plecăm din zona pensiunilor din Remeți și ne așteaptă o urcare solicitantă până la nivelul barajului lacului de acumulare.
    Drumul asfaltat continuă și după zona lacului, dar încet-încet asfaltul dispare și rămâne un drum de macadam numai bun de mountain bike.
    După aproape 20 km de pedalat și o oră și jumătate de la pornirea din Remeți ajungem la perla Văii Iadului, Cascada Iadolina. De la baraj până aici suntem învăluiți complet în pădure și pedalăm liniștiți prin umbră. Vegetația este abundentă și pe măsură ce ne apropiem de cascadă peisajul devine mai stâncos.
    La cascadă este amenajată o platformă metalică la înălțime într-un loc ideal de privit cascada. Apa își face loc printre bolovanii imenși căzuți în valea stâncoasă și formează un bazin de vărsare foarte frumos unde se poate observa culoarea deosebită a apei. Se poate coborî pe o potecă până la bazinul de vărsare pentru a admira mai de aproape sau pentru o bălăceală în toiul verii într-o apă rece de munte.
    Continuăm urcarea lină pe Valea Iadului spre Stâna de Vale. Drumul alternează porțiunile de asfalt vechi cu macadam, iar peisajul e sălbatic și răcoros.
    La 5 km depărtare de Cascada Iadolina și jumătate de oră de pedalat ajungem la Cascada Vălul Miresei. A nu se confunda cu mai celebra cascadă cu același nume din localitatea Răchițele, jud. Cluj.
    Pe parcurs mai sunt și alte mici cascade, inclusiv Săritoarea Ieduțului, la care noi nu am mai fost la care se poate ajunge pe un traseu marcat în cam 15 minute de la drumul principal.
    Cu 3 km înainte de a ne intersecta cu drumul 674A care duce la Stâna de Vale dăm peste un nou baraj, de data asta mult mai mic și care ține un lac de acumulare cu o culoare a apei la fel de răpitoare și frumoasă.
    Nicolae Ghişan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE