De: Vlad Mulcuțan – Chiș: editorialist – corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara;
Dragii mei cititori,
melancolia și ușurarea pe care o trăiesc atunci când văd și simt cu adevărat că vine toamna mă îndreaptă, inexplicabil, spre cugetări din sfera psihologiei, a dezvoltării personale și a spiritualității. Probabil pentru că toamna reprezintă un adevărat refresh moral și calendaristic pentru noi, cei care încă mergem la școală.
Și, pentru că tot veni vorba de școală și evoluție…
Se spune că în viață, pentru o carieră de succes, trebuie să faci ceea ce îți place. Nu toți trebuie să fim matematicieni, ingineri, avocați sau medici. Nici nu am putea!
De ce?
Pentru că oricât de ofertante și la modă ar fi unele profesii, în detrimentul altora, interiorul nostru și misiunea noastră nu se vor schimba niciodată prin ambiții oarbe și țeluri superficiale, acestea conducând numai la dezorientare și timp pierdut …
și, cu toate acestea, cum reușim, totuși, să ne găsim adevărata vocație atunci când sinele nu este suficient de hotărât?
Ei bine, dragii mei, răspunsul la această întrebare este căutarea, experiența și deschiderea
Tiparele și criteriile nescrise ale unui parenting tradițional și ale unei societăți mediocre, hotărăsc prematur că dacă un copil este foarte vocal, impunător și efervescent, cu siguranță va fi un avocat bun.
Aceeași personalitate este des întâlnită și la actori, de exemplu … aceleași tipare și preconcepții asociază un tânăr timid, solitar și foarte visător cu un corporatist, pe când marii compozitori ai lumii se regăseau în cuvintele precedente.
Un tânăr frumos, empatic, cu drag de școală și curios de lumea înconjurătoare cu siguranță va fi un medic de succes…sau poate un psiholog. Un moral sănătos, principii solide și dragostea pentru oameni sunt principalele valori care ar trebui să impună aprecierea și respectul pentru un om, nu statutul socio-economic și funcțiile deținute.
Cuvintele ne înalță, lauda ne afirmă și sprijinul ne ușurează viețile,
dar toate cele trei pot, în același timp, să ne conducă pe calea greșită atunci când sunt mai puternice și mai impunătoare decât ar trebui.
Nimeni nu se naște învățat și niciun drum ales nu poate fi cunoscut îndeajuns dinainte de a-l începe … și nimeni nu ne poate spune că suntem făcuți pentru ceva despre care noi nu știm încă nimic. Numai pentru că unii au avut noroc și succes pe un drum al vieții, iar pe alții același drum i-a adus în culmile disperării, nu înseamnă că experiența noastră ar avea un astfel de parcurs. Secretul constă în echilibru și răbdare.
Omul reprezintă cea mai complexă ființă de pe pământ și dispune de toate resursele fie pentru a se înălța, fie pentru a se adânci.
Experiența de viață se face numai încercând și trăind la cote maxime tot ce ne poate oferi universul: ambiția, visarea, echilibrul și nădejdea că unul dintre cele mai mari riscuri în viață este să nu riști, toate acestea reprezintă virtuțile necesare drumului spre cea mai bună variantă a noastră.
Știu că sfaturile primite fără ca acestea să fie cerute valorează extrem de puțin. De fapt, cele mai bune sfaturi sunt cele venite din partea sinelui, care numai experimentând și judecând totul obiectiv de-a lungul timpului, ar putea să vină în ajutorul nostru ca să ne descoperim cu adevărat, să ne iubim cu adevărat și să trăim viața pe care o merităm noi, nu pe care ne-o schițează alții.
Așadar, tuturor celor care se simt pe drumul greșit sau simt că în zadar se mai ostenesc să își caute rostul, îi invit să își acorde șansa de “a gândi cu sufletul”… poate că numai așa vor reuși să își audă vocea interioară care să le spună atâtea și atâtea…
Povestea drumului meu spre cunoaștere am să vi-o expun în următorul editorial.
Până atunci, bun rămas!
SPONSORII EDIȚIEI: