De: Dr. Felician Pop: Editorialist – Președinte al UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI – Filiala ”Anton Davidescu” Satu Mare;
Cum Dumnezeu să mai poată progresa țara aceasta, când ea este igrasiată și chiar dinamitată chiar din temelii? Scriam – încă în urmă cu aproximativ un sfert de veac – că prima măsură care trebuie luată pentru salvarea Învățământului românesc este să punem o bombă sub șandramaua asta puchinoasă și să construim un edificiu modern, adaptat timpurilor în care trăim. Desigur, am fost etichetat atunci, drept un iresponsabil care nu cunoaște mecanismele reale ale societății. Sigur că nu le cunosc … și sper să nu mă atingă vreodată toxicitatea lor!
ȘCOALA – MODELUL ȘANDRAMA
(Foto: Hago Nandor)
Imaginea învățământului național de acum este una de-a dreptul lugubră. Statisticile sunt necruțătoare: peste 42% dintre elevi sunt analfabeți funcțional! Adică, știu să citească, dar nu înțeleg nimic … nici măcar pliantele electorale, că dacă le-ar pricepe măcar pe alea, sigur că s-ar îngrozi!
S-au făcut sute de experimente în acest năpăstuit domeniu, care s-au dovedit – aproape toate – niște inepții care pur și simplu au dinamitat ființa biologică a neamului!
Umilirea prin îndobitocire a reușit perfect … și dacă acesta a fost planul, atunci chiar că nu am avea ce să reproșăm cuiva: dintr-un popor am devenit o populație și tropăim fericiți spre starea de turmă.
Inadecvarea învățământului la exigențele, nevoile și provocările lumii reale este una tragică.
Nu se găsește un singur om în țara aceasta care să aibă o percepție reală, sănătoasă asupra procesului educativ?
(Foto: Dragos Georgescu – ASA integrame…)
Din păcate, nu, iar mașina de mers în gol – reglată atât de precis – de către onor Ministerul Educației, ne duce triumfal înspre prăpastia trogloditismului patentat. Noroc că nu-i pasă nimănui de asta, noroc că părinții dorm, iar dascălii nu s-au trezit.
Vai de ăia care nu mai vor să doarmă … pentru că orice tentativă de a înviora învățământul acesta greoi și inutil este sancționat instantaneu, de uriașa masă mediocră ce hălăduiește prin clase și cancelarii, care ar face orice, ca să nu facă nimic!
Și totuși, vorba lui Vladimir Ilici: ce-i de făcut?
Oare mai e valabilă chestia aia cu bomba pusă sub acest coteț? Nu mai e valabilă dragilor, acuma ar trebui puse vreo zece, că șandramaua de mai ieri s-a făcut acum ditamai mormanul!
Lăsând gluma la o parte, voi spune totuși, că situația a ajuns de-a dreptul îngrozitoare și nimeni nu vrea, sau nu poate, să încerce măcar să sape un șanț … unul, pentru noua fundație a unui învățământ îndreptat înspre copii și nu înspre hârtii!
Important este cu ce se alege elevul în anii ăia anoști,
pe care este silit să-i petreacă în școala aia nefericită. Că în afara îngurgitării cu de-a sila a unor cunoștințe revolute, mai importantă este reconstruirea lumii interioare a celor care – într-o bună (?) zi – ne vor lua locul.
(Foto: Hago Nandor)
Multe țări din jur au realizat deja inutilitatea unui învățământ de secol XIX, în care asimilarea de-a surda a unor cunoștințe cvasi-inutile este mai importantă decât pregătirea reală a vieții de după școală.
Acolo se insistă pe personalitatea fiecărui elev în parte, pe potențialul creativ al acestuia: ce va putea face puiul acesta de om după ce iese din școală, cum se va descurca, cum își va asigura traiul de zi cu zi, cum își va găsi echilibrul pe scara socială?
Se gândește oare cineva, la toate acestea? Am ridicat această problemă doar pentru că am vrut să-mi închei editorialul cu o întrebare sortită să rămână (deocamdată) retorică!
SPONSORII EDIȚIEI:
