Un Ford care nu se mulțumește cu un loc banal, ci și-a revendicat, artistic, două și jumătate. Linia albă? Nu e marcaj, e un simplu decor pe asfalt, ignorat cu grație.
Acesta este un specimen rar de șofer sătmărean surprins în habitatul său natural: parcare la doi metri de civilizație și trei de bun simț. Omul n-a vrut să ocupe un loc de parcare, ci să facă un statement artistic. Linia albă nu mai e marcaj, e doar o sugestie!
Dacă l-ai întreba ce-a vrut să facă, probabil ar răspunde: Am parcat așa ca să-mi fie ușor să plec... din nou, în zig-zag.
Probabil șoferul a vrut să transmită un mesaj: „Eu nu parchez, eu compun instalații moderne de artă urbană.” Și i-a ieșit! Privită dintr-un anumit unghi, parcarea asta aduce cu un „Z” mare, simbolul universal al somnului. Și chiar așa pare: omul a parcat și a adormit liniștit, fără griji că altcineva ar mai prinde loc în jur.
Dacă ar exista olimpiadă la disciplina „Slalom printre locuri de parcare”, sigur ar fi deja campion județean. Dar până atunci, rămâne doar ambasadorul neoficial al ideii: Parchez unde vreau, chiar dacă nu încap nici eu, nici alții.”
La câtă geometrie aplică, merită o medalie de aur la proba „Slalom printre locuri de parcare”.
