More


    Curiosul caz al senatorului Marian Valer

    - Advertisement -

    Nu pot să îmi scot din cap o idee enunţată de către primarul oraşului Negreşti-Oaş, Aurelia Fedorca, care îmi bântuie fiecare colţ al minţii. „Dacă până ieri (senatorul Marian Valer) era un zeu, cum a ajuns ca astăzi să fie un monstru?” – spunea zilele trecute edilul şef negreştean. Aceasta este marea întrebare. Cum este posibilă o astfel de decădere?! Îndrăznesc să spun, deşi voi risca să fiu agresat din nou în cel mai ordinar mod posibil de către subiectul acestui studiu de caz, că nu este vorba despre nicio decădere. El nu a decăzut, el s-a aflat mereu la acelaşi nivel. La ultimul nivel cu putinţă. Nici măcar miile de cărţi citite nu au fost de ajuns. El şi-a creat o mască, o caricatură a omului drept, a marelui patriot, etc. Dar ajuns pe culmile puterii, aerul rarefiat al înălţimilor a ridicat acest voal şi am ajuns să cunoaştem cu toţii adevărata persoană, adevăratul caracter.

    M-a acuzat că îmi fug ideile, că îmi trădez colegii, dar până mai ieri eram extrem de capabil din postura de redactor şef-adjunct. Acum, că am trădat cauza (care cauză?), am devenit un proscris. A împroşcat cu noroi, a încercat să bage râcă între mine şi alţi colegi.

    Sunt mai curat decât ar putea el să creadă, motiv pentru care nici nu am privit înapoi când am plecat. Tot ce am lăsat în urmă au fost mii de fraze aşternute cu silă pe vechea Gazetă, zeci de invective la adresa colegilor şi a altor suflete, cele mai multe nevinovate. Nu am lăsat nimic bun în urmă, de aceea mi-a fost atât de uşor să plec. Dar acest amestec de ură şi de complexe ne-a ajuns din urmă, ne-a pândit, şi-a premeditat răzbunarea până în cel mai mic detaliu.

    Aşa se face că vineri dimineaţa şi-a pus planul blestemat în aplicare. A avut un acolit la colţul unui bloc, altul ne-a filat din maşină, altul era pe terasa vecină, iar el a apărut din spate, ca un tâlhar. S-a năpustit cu un rictus de hienă asupra noastră, în timp ce foştii noştri colegi, cărora chiar nu mai pot să le găsesc vreo scuză, au stat cu degetul pe buton, încercând să imortalizeze moartea libertăţii cuvântului, pedepsirea celor cu opinii diferite. Dar planul nu i-a reuşit. Am stat demni în faţa lui! Nu am reacţionat violent pentru a se plânge că ar fi fost agresat, el, marele demnitar! Îl anunţăm pe acest personaj că am trecut pragul critic al fricii. Noi nu suntem foştii colegi (şi sunt foarte mulţi!) pe care i-a strâns de gât, pe care i-a hăituit, pe care i-a distrus în paginile publicaţiei căreia îi controla fiecare respiraţie. Şi care, cu toate umilinţele îndurate, aleg să rămână complicii şi călăii de serviciu. Noi, în schimb, suntem uniţi, am plecat împreună, ca şi o echipă. Împreună am rezistat şi împreună vom continua şi mai puternici.

    Am o obligaţie faţă de semenii mei. Trebuie să le spunem cine este acest personaj, care în lipsa unor argumente ajunge să se folosească de cea mai primitivă armă: violenţa. El, omul dreptăţii, ajuns senator al României, a ajuns să nu mai promoveze legi. El promovează ura, violenţa şi frica. Noi trăim în Colegiul senatorial al violenţei duse la rang de artă. Răzbunarea este stindardul său! El ne îndeamnă pe toţi să fim revanşarzi. Nu, domnule Marian Valer! Oamenii trebuie să ştie că degeaba vorbiţi în numele dreptăţii, când dumneavoastră sunteţi nedrept. Degeaba vorbiţi în numele corectitudinii, când dumneavoastră sunteţi incorect. Degeaba vorbiţi de libertate, când dumneavoastră ne-aţi pus în lanţuri. Nu vă diferenţiaţi cu nimic de foştii nomenclaturişti.

    Am fost un naiv când am crezut în oameni ca dumneavoastră. Am ajuns să fiu agresat de un senator al României (căruia eu nu îi mai recunosc niciun fel de autoritate). Un senator care ne atacă pe banii noştri, pe banii publici. El îşi trage seva otrăvitoare din dreptul la indemnizaţie, din dreptul la cheltuieli de protocol, din dreptul la transport gratuit, din dreptul la rambursarea cheltuielilor, din dreptul la vechime în muncă, din dreptul la asistenţă medicală (de care chiar are nevoie în mod imperativ). Adică din taxele şi impozitele pe care noi, cei agresaţi, le plătim. Concret, am ajuns să ne plătim propriii călăi! Ce poate fi mai grav decât acest fapt?! Noi ne rezervăm dreptul de a ne apăra şi o vom face! Noi ne rezervăm dreptul de a apăra sătmărenii şi o vom face! Somnul raţiunii naşte monştri!

    Ciprian Bâtea



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img