Pe lângă faptul că ne-a costat o avere, funcţia publică a lui Castorică ne-a costat şi o întreagă pădure. Numai interpelările şi declaraţiile sale politice interminabile şi penibile au fost tipărite pe mii de pagini, absolut fără niciun folos nici pentru sătmăreni, dar nici măcar pentru rozătorul odios. Având probleme cu ischemia, acesta nu se poate concentra să fie scurt şi la obiect. În fuga sa de idei, Castorică cel complexat de dotarea sa anemică are nevoie de cel puţin câteva pagini pentru a scrie ceea ce alţii pot să exprime în câteva propoziţii. Astfel că scrie în continuare obişnuitele epistole obositoare şi plictisitoare. Au mai fost şi scrisorile închise, deschise, denunţurile şi autodenunţurile, care au mai dat o lovitură dură către maculatură. Să nici nu mai pomenim de cartea sa, o adevărată armă albă, care cântăreşte voiniceşte vreo două kilograme. O altă risipă clară de maculatură, căci nimeni nu cumpără o asemenea literatură ischemico-fantastică. În cariera sa de parlamentar tembel, pentru prostiile lui Castorel s-au folosit tone de maculatură. O pădure întreagă a fost defrişată doar pentru nevoile ischemice şi propagandistice ale acestui Castor delator. Nu degeaba, Castorul ratat şi retardat, întruchiparea imposturii, a devenit spaima maculaturii. Pentru o asemenea fiinţă josnică până şi hârtia igienică cu porţia ar trebui distribuită, ca nu cumva să mai facă risipă.
